Andreas Schleicher: Testul real al educației românești nu e doar excelența

Ce spune directorul OCDE despre educația din România?

Perspectiva OCDE asupra educației românești: echitatea și rolul tehnologiei, nu doar rezultatele excelente

Directorul de Educație și Competențe al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Andreas Schleicher, a adresat recent un mesaj video special publicat de portalul Edupedu. ro, în care analizează datele recente ale evaluării internaționale PISA 2025 pentru România. În această intervenție, oficialul internațional subliniază o tendință îngrijorătoare: diferența de performanță dintre elevii proveniți din medii favorizate și cei din medii defavorizate s-a accentuat în ultimii zece ani.

Astfel, avansurile obținute de sistemul național de învățământ nu s-au distribuit uniform tuturor categoriilor de studenți.

Conform statisticilor difuzate de OCDE în ziua de marți, 8 septembrie, elevii români cu vârsta de 15 ani au înregistrat în anul 2025 scoruri medii de 425 de puncte la disciplina de științe, 419 la matematică și 413 la abilități de citire. Aceste valori se situază sub media generală a statelor membre ale OCDE, care se ridică la 482 de puncte pentru științe, 463 pentru matematică și 461 pentru literație.

Comparativ cu ediția din 2022, se observă o ușoară scădere a rezultatelor în domeniile matematicii și științelor, în timp ce regresiunea a fost mai pronunțată la competențele de citire.

Andreas Schleicher a transmis un editorial video exclusiv pentru Edupedu. ro, în care insistă asupra faptului că progresul sistemului educativ nu a beneficiat pe toți elevii în mod egal. El menționează că, dacă fiecare elev din România ar reuși să atingă cel puțin nivelul 2 de competență de bază, măsurat de testele PISA, impactul economic pe termen lung ar putea depăși suma de 3,26 mii de miliarde de dolari americani, calculată pe parcursul întregii cariere profesionale a generației actuale de studenți.

Mai jos prezentăm integral, tradus din limba engleză, textul editorialului semnat de Andreas Schleicher:

Vă aduc sincere felicitări tuturor cadrelor didactice și directorilor de unități școlare din România. Într-o perioadă în care multe sisteme de educație din lume traversează crize majore, România a reușit să mențină o stabilitate remarcabilă. Rezultatele obținute în 2025 la probele de matematică și științe s-au menținut, în esență, constante față de cele din 2022. Această constanță este crucială, deoarece clasele pe care le construiți astăzi vor defini economia, structura socială și democrația în care vom trăi în viitor. Educația reprezintă întotdeauna schița viitorului unei națiuni.

Studenții care ocupă băncile din școlile românești astăzi vor deveni, în anii următori, ingineri, antreprenori, medici, cercetători, dascăli și funcționari publici. Aceștia vor iniția afaceri noi, vor găsi soluții la probleme complexe, vor întări legăturile comunitare și vor modela instituțiile esențiale pentru viitorul României. Dimensiunea economică a acestui proces este imensă. Cercetători de la Universitatea Stanford au estimat că, în cazul în care fiecare elev român ar atinge pragul minim de competență (nivelul 2) definit de PISA – un obiectiv pe care îl considerăm încă ambițios pentru țara noastră – câștigul economic pe termen lung ar putea depăși 3,26 mii de miliarde de dolari americani, pe durata vieții profesionale a actualilor elevi.

Reflecția asupra acestei cifre este necesară. Vorbim despre 3.300 de miliarde de dolari americani. Această valoare nu este extrasă din subsolul pământului, nu provine din producția de petrol sau din extragerea mineralelor, ci este generată direct în sălile de clasă, prin ceea ce elevii români învață și prin modul în care profesorii îi ghidează spre dezvoltare.

Aceasta este oportunitatea care apare când tot mai mulți tineri finalizează școala dotati nu doar cu diplome, ci cu cunoștințe, competențe practice și încrederea necesară pentru a se integra activ în economia și societatea modernă.

Iată adevărata putere a corpului profesoral.

Există un alt aspect care ar trebui să inspire mândrie în rândul cadrelor didactice din România.

Aproximativ 7 din 10 elevi români declară că profesorii lor manifestă un interes autentic pentru procesul lor de învățare, continuând să explice conceptele până la înțelegerea completă și oferind suport suplimentar în momentele de dificultate maximă.

Acest aspect este mai important decât apreciem adesea. Educația nu este niciodată o simplă tranzacție comercială în care dascălul livrează informații, iar elevul le primește pasiv. Educația este un demers profund uman.

Studenții învață cel mai eficient atunci când simt că profesorii îi cunosc personal, cred în potențialul lor și sunt dispuși să îi acompanieze în această călătorie.

Datele PISA relevă încă un aspect foarte încurajator privind tinerii din România. Mulți dintre ei demonstrează o curiozitate nativă. Sunt dispuși să exploreze domenii noi, să efortul suplimentar când sarcinile devin grele, să își fixeze propriile ținte și să preia responsabilitatea pentru propria formare. Aceste trăsături de caracter nu se reflectă neapărat într-un carnet de note clasic. Totuși, într-o eră în care cunoașterea evoluează cu o viteză fără precedent, ele constituie una dintre cele mai valoroase monede ale succesului profesional și personal.

Curiozitatea ne menține angajați în procesul de învățare continuă.

Curiozitatea ne menține angajați în procesul de învățare continuă

Perseverența ne împinge înainte chiar și atunci când Capacitatea de a acționa autonom oferă tinerilor încrederea de a-și modela destinul, în loc să aștepte passiv ca evenimentele să le determine viața.

Cu toate acestea, rămâne o provocare semnificativă de abordat. În decursul ultimului deceniu, decalajul de performanță dintre elevii cu cel mai bun nivel socio-economic și cei cu cel mai mic nivel a continuat să se agraveze în România.

Progresul nu a fost distribuit echitabil. Din acest motiv, următoarea etapă este decisivă. România a plasat deja echitatea pe primul loc în agenda priorităților.

Acum, sarcina este de a ne asigura că originea socială a unui copil contează din ce în ce mai puțin, în timp ce potențialul său de reușită devine factorul dominant.

Promisiunea fundamentală a educației nu este de a recompensa avantajele deja existente, ci de a crea oportunități acolo unde anterior nu existau.

Adevăratul test al calității unui sistem educațional nu constă în capacitatea de a produce câteva școli de elită. Aproape orice stat poate realiza acest lucru.

Testul real este capacitatea de a genera excelență la scară largă, pentru toți.

Un alt aspect critic este tehnologia. Datele PISA indică faptul că elevii din România sunt utilizatori pasionați ai instrumentelor digitale, inclusiv ai aplicațiilor de inteligență artificială.

Guvernul a recunoscut acest potențial și a transformat depășirea deficitului de echipamente într-o prioritate strategică. Acest lucru poate deveni un avantaj competitiv major pentru viitorul lor. Este, de asemenea, o recunoaștere a meritului multor profesori care îi ajută deja pe tineri să navigheze eficient în peisajul digital.

Totuși, interacțiunea dintre tehnologie și procesul de învățare nu este liniară. Rezultatul depinde critic de modul în care tehnologia este implementată. Concluzia este simplă: nu devinem formați fizic doar urmărind meciuri de sport la televizor; ne antrenăm practicând sportul. Învațarea necesită întotdeauna efort, concentrare și mobilizare cognitivă. Prin urmare, scopul tehnologiei nu ar trebui să fie simplificarea excesivă a sarcinilor, ci transformarea celor care învață în persoane mai capabile și mai reziliente.

Dacă nu investim în capacitatea profesorilor de a utiliza tehnologia în mod strategic, riscăm să ajungem la unul dintre două extreme: fie educatorii delegă prea mult din procesul de Nicio variantă nu este ideală pentru viitor.

O ultimă provocare pe care doresc să o evidențiez este rolul familiei. Școlile nu pot acoperi singure toate lacunele lăsate de mediul familial. Ar fi naiv să așteptăm ca instituțiile de învățământ să compenseze automat tot ce familiile nu pot oferi. Întrebarea mai productivă este cum școlile pot implica familiile ca parteneri activi în procesul educativ. Studiile PISA arată că sprijinul familial este puternic corelat cu rezultate academice superioare. Sprijinul familial nu implică neapărat ca părinții să petreacă trei ore în fiecare seară predând matematică la masa din bucătărie.

De fapt, unele dintre cele mai eficiente forme de suport sunt mult mai simple. Ele constă în a arăta copiilor că eforturile lor școlare sunt importante pentru părinți. Părinții nu trebuie să cunoască toate Trebuie doar să demonstreze că întrebările cu care se confruntă copiii lor le pasionează.

Trebuie să întrebe ce au învățat, să asculte activ, să încurajeze și să transmită un mesaj clar: educația ta este importantă pentru mine.

Acesta este un domeniu în care România are marje de progres. Prea des, conform datelor PISA, părinții din România se percep pe ei înșiși ca simpli clienți ai serviciilor școlare. Totuși, cele mai performante sisteme de educație tratează părinții ca parte integrantă a comunității școlare. Astfel, oportunitatea actuală este de a continua avansul, mai rapid, mai departe și cu fiecare copil implicat în această călătorie. Cea mai valoroasă resursă naturală a României nu se află sub pământ, ci este talentul, imaginația și potențialul care există astăzi în sălile de clasă.

Felul în care România va gestiona acest capital uman va determina ce fel de țară vom fi mâine.

Editorialul a fost transmis de Andreas Schleicher la cererea redacției Edupedu. ro.