Bani publici risipiți pe articole științifice publicate rapid și slab verificate, avertizează Academia Română

Tinerii cercetători, alegeți jurnale cu reputație!

Instituția Academiei Române a emis un avertisment ferm privind gestionarea fondurilor destinate științei, subliniind că o cotă semnificativă din bugetele deja limitate ale universităților și centrelor de cercetare este absorbită de taxele impuse de publicații care publică rapid, dar cu o verificare minimă a conținutului. Semnalul de alarmă a fost lansat în contextul creșterii alarmante a numărului de studii provenite din România, care apar în „reviste prădătoare” sau prin intermediul unor „fabrici de articole”, entități ale căror interese principale se concentrează pe profit, ignorând adesea calitatea rigorii academice.

Dezbaterile au avut loc în cadrul Adunării Generale a Academiei Române, într-o sesiune desfășurată pe data de 17 septembrie, când s-au analizat criteriile fundamentale care ar trebui să ghideze evaluarea performanței cercetătorilor, a institutelor și a proiectelor științifice, conform comunicatului oficial al Biroului Prezidiului. Atenția specială a fost acordată mecanismelor funcționale ale acestor publicații suspecte: acestea percep taxe de la autori, iar veniturile lor financiare sunt direct proportionale cu volumul de lucrări acceptate.

Deși articolele parcurg formal etapele procesului de „peer-review”, adică verificarea de către colegi din aceeași specialitate, consistența și profunzimea acestei evaluări rămân adesea subiective și lipsite de rigoare.

Printre indiciile care trădează natura exploatației acestor reviste se numără intervalul de timp extrem de scurt dintre momentul trimiterii manuscrisului și cel al acceptării, rata scăzută a lucrărilor respinse și tendința de a publica un număr excesiv de ediții speciale, coordonate frecvent de persoane cu o experiență modestă sau o vizibilitate internațională redusă. Situația este agravată de practicile de autocitare și de citările încrucișate între revistele aflate în subordinea aceleiași edituri, precum și de campaniile de marketing agresive, prin care cercetătorii sunt contactați insistent prin mesaje nesolicitate, uneori fiind invitați să trimită materiale în domenii complet străine de profilul lor profesional.

Cum recunoaștem publicațiile dubioase?

Conform documentului oficial, toate aceste elemente definesc operaționalizarea revistelor prădătoare și a fabricilor de articole, structuri care adoptă un model de business axat exclusiv pe câștigul financiar obținut din publicarea rapidă și nediscriminativă a unui volum uriaș de studii, bazate pe un proces superficial de validare. Academia Română consideră paradoxal ca o parte importantă din finanțarea alocată cercetării, sume care nu sunt deloc suficiente pentru nevoile reale ale sectorului, să fie erodată de costurile de publicare, care nu sunt neglijabile.

Tinerii specialiști sunt încurajați să opteze pentru jurnale cu reputație consolidată, care efectuează o examinare autentică a contribuțiilor, chiar dacă acest proces necesită mai mult timp. Este important de reținut că indicatorii statistici favorabili ai unei reviste nu constituie o garanție absolută a calității, aceștia putând fi manipulați prin strategii precum repetarea citărilor în interiorul aceluiași grup editorial.

Mai mult, dorința legitimă de a promova accesul liber la informația științifică nu justifică automat plata unor taxe; manuscrisele pot fi depozitate în arhive deschise, cum ar fi arXiv sau pe platformele proprii ale instituțiilor, iar numeroase reviste de elită oferă publicare gratuită cu acces liber, fie direct, fie după ce lucrarea a trecut printr-o evaluare riguroasă.

Universitățile și institutele de cercetare sunt îndemnat să sprijine eforturile care generează descoperiri noi și semnificative, în detrimentul obiectivului de a maximiza numărul de articole publicate, indiferent de valoarea lor științifică. Coordonatorii programelor de doctorat au obligația de a educa studenții privind riscurile asociate cu publicarea în reviste care doar simulează verificarea academică, evitând acceptarea tezelor construite pe astfel de lucrări.

Este promovarea academică o cursă contra cronometru?

O problemă conexe este și proliferarea congreselor și conferințelor internaționale de tip prădător, care contribuie la distorsionarea curriculum vitae al cercetătorilor.

Sistemul actual de evaluare se sprijină în mare măsură pe metrici cantitative, precum factorul de impact, scorul de influență sau indicele Hirsch.

Deoarece aceste valori pot fi artificial inflați prin autocitări și prin rețele de citare coordonate între publicații, ponderea lor ar trebui diminuată în procesul de apreciere a oamenilor de știință, a proiectelor și a instituțiilor.

Propunerea instituțională vizează abandonarea formulărilor aritmetice simple în favoarea unei analize calitative, în linie cu reforma europeană a evaluării cercetării, unde prioritatea se acordă noutății, originalității, relevanței și impactului real al rezultatelor obținute.