Politică

Cyberatacurile umbresc campania lui Vucic înainte de alegeri

Simona Dragomir 26.10.2026

Libertatea presei e în criză, cu un nou record negativ!

Alegerile din 25 octombrie reprezintă un moment decisiv pentru Serbia, deoarece Aleksandar Vucic, actualul șef de stat aflat în perioada de tranziție, își caută o cale de a-și extinde controlul exercitat de-a lungul ultimelor două decenii prin candidatura la funcția de prim-ministru. În contextul acestei lupte politice intense, relatări recente indică o tendință crescătoare de autoritarism în această națiune din Balcani, unde vocea criticilor este asurzită sistematic, calitatea presei scade constant, iar nivelurile de corupție cunosc o escaladare remarcabilă.

Această imagine sumbră este consolidată de mărturiile colectate de la activiști, elevi implicați în mișcări de protest și lideri din opoziție, care descriu un mediu în care libertatea de exprimare devine tot mai fragilă.

Un exemplu revelatoriu al acestei presiuni este experiența lui Marko Marjanovic, un activist sârb bine cunoscut. Într-o seară obișnuită, întorcându-se dintr-un magazin din Belgrad, Marjanovic a fost interceptat de ofițeri de poliție în civil, care l-au forțat să urce într-un autoturism și l-au transportat direct în subsolul unei secțiuni de poliție.

Acolo, a fost ținut separat de ceilalți timp de două zile, expus la o iluminare intensă și neîntunecată.

Marjanovic, care s-a remarcat ca un comentator influent pe platformele digitale și un critic vociferant al liderului de lungă cursă al Serbiei, a recunoscut că episoada l-a șocat, deși nu a fost prima dată când a fost vizat.

Cu doar câteva zile înainte, în luna august a anului 2025, forțele de ordine l-au percuție fizic pe Marjanovic în timpul unor demonstrații antiguvemementale, incident pe care el împreună cu reprezentantul său legal îl consideră parte integrantă dintr-o strategie coordonată destinată tăierii vocii sale publice.

Observăm o corupție extinsă și o distrugere a tuturor elementelor care ar trebui să aibă importanță în această țare. Este esențial ca cineva să Deși Vucic și formațiunea sa, Partidul Progresist Sârb (SNS), au negat de mai multe ori acuzațiile de represiune și de practici corupte, realitatea percepută de public rămâne dominantă.

Libertatea presei se află într-o criză profundă, marcată de un nou record negativ. Provocarea majoră cu care se confruntă Vucic este mișcarea studenților, care a câștigat impuls semnificativ după tragedia din 2024, când prăbușirea acoperișului gării din Novi Sad a costat viața a 16 oameni.

Această mișcare organizează acum o listă de 250 de candidați proprii pentru scrutinul de duminică. Unsondaj efectuat în săptămâna curentă sugerează o competiție echilibrată, studenții fiind la egalitate cu SNS.

Dragan Popovic, conducătorul Centrului pentru Politică Practică, a observat că de la preluarea puterii de către SNS, nu a existat niciodată o structurare atât de coerentă a sectorului societății civile favorabil democrației.

El subliniază că, pe măsură ce Vucic percepe o amenințare mai mare, intensitatea presiunii aplicate crește proporțional.

Cariera politică a lui Vučić a fost modelată de rolul său ca ministru al informațiilor la finalul anilor 1990, perioadă în care președintele de atunci, Slobodan Milošević, a încercat să elimine criticile privind războiul din Kosovo și conflictele ulterioare cu NATO. După ce a părăsit Partidul Radical Sârb, o formațiune ultranaționalistă, în 2008, liderul actual susține aspirația aderării țării la Uniunea Europeană. Totuși, reputația internațională a Serbiei s-a erodat.

Conform indexului mondial al libertății presei din 2026, elaborat de Reporteri fără Frontiere (RSF), Serbia a fost plasată pe locul 104 dintr-un total de 180 de state, marcând cea mai slabă poziție istorică și cea mai defavorabilă din zona UE-Balcani.

De asemenea, în indicatorul de percepție a corupției din 2025, publicat de Transparency International, Serbia a înregistrat cel mai mic scor din ultimele două decenii.

Datele furnizate de RSF indică faptul că șase jurnaliști sârbi se află în exil, dintre care patru au părăsit țara în acest an, motivat de amenințări la adresa siguranței lor legate de atacuri politice. Fundația Slavko Curuvija, o organizație neguvernamentală specializată în media, a documentat faptul că Vucic a lansat atacuri verbale împotriva jurnaliștilor și a instituțiilor media de cel puțin 182 de ori în primele nouă luni ale anului curent.

Deși Vucic neagă intimidarea mass-media și declară că nu a închis nicio publicație, reporterii experimentați susțin că dinamica se agravează.

Spyware-ul și atacurile cibernetice lovesc adversarii lui Vucic!

Veran Matic, care prezidează o comisie dedicată siguranței jurnaliștilor, a relatat că în iunie a fost atacat de un tânăr care i-a confiscat telefonul în timp ce filmava o manifestație, fiind și insultat pe stradă.

El atribuie responsabilitatea pentru aceste acte de violență direct lui Vucic, care l-a criticat public.

Nu trece aproape nicio zi, nicio săptămână, fără să apară atacuri, nu doar la adresa mea, ci și a multor colegi din meseria mea, a explicat Matic către Reuters.

Atacurile cibernetice și utilizarea spyware-ului au devenit instrumente frecvente împotriva adversarilor lui Vucic. Organizațiile de monitorizare digitală, precum SHARE Foundation, au raportat în septembrie că 14 persoane au fost vârfuite de programe de spionaj avansate. Jelena Kontic, membră a mișcării naționale de protest care cere demisia lui Vucic, a menționat că în martie a primit o notificare de la Apple indicând posibila prezență a programului spion Pegasus pe dispozitivul său mobil.

Analizele forensice ulterioare, efectuate de grupul canadian Citizen Lab, au validat această ipoteză. Au avut acces complet la viața mea. Cunoșteau exact când mă antrenam fizic, când dormeam, când consumam mese, câtă lichidă ingerau, ce alimente consumam, a detaliat Kontic.

Agenția de Informații de Securitate a Serbiei a etichetat acuzațiile privind implicarea statului drept senzaționalism banal, iar Ana Brnabic a afirmat la momentul respectiv că studenții în niciun fel nu au fost supraveghet. Reprezentanții Ministerului de Interne au, de asemenea, respins susținerea existenței spionajului cibernetic. Cu toate acestea, Kontic nu este un caz izolat.

Un raport recent publicat de Citizen Lab dezvăluie că două figuri proeminente ale opoziției sârbe au fost, de asemenea, expuse unor instrumente sofisticate de spionaj cibernetic.

Reuters notează că nu a reușit să identifice entitatea responsabilă pentru aceste presupuse infectări.

Grupul israelian NSO, dezvoltatorul software-ului Pegasus, a precizat că își vinde produsele exclusiv guvernelor.

Amenințarea la adresa siguranței este vizibilă nu doar online, ci și pe stradă, unde demonstranții susțin că poliția recurge adesea la forță excesivă împotriva protestelor pacifiste. Dusan Radovic, un arhitect de 26 de ani, a fost martorul și victima unui astfel de episod în Valjevo, în augustul anului trecut.

Ajutând o persoană căzută la pământ în timp ce forțele de ordine se abateau asupra unei mulțimi, Radovic a fost lovit de ofițeri echipați cu echipament antirevoltă.

Zeci dintre ei m-au înconjurat, m-au lovit cu picioarele, au scuipat pe mine, iar într-un moment unul mi-a călcat pe cap. M-au ridicat și au continuat loviturile, până când am căzut din nou, a relatat Radovic către Reuters. Un video verificat de agenția de știri capturează clar brutalitatea incidentului.

Tinerul a trebuit să aștepte două luni înainte să poată merge fără să schiopăteze.

Radovic face parte din grupul de 25 de persoane, inclusiv minori, care au suferit bătăi severe în acea noapte, conform unui raport independent elaborat de medicul legist dr. Djordje Alempijevic.

Documentul concluzionează că leziunile nu provin din incidente izolate sau dintr-o apărare legitimă a poliției, ci ilustrează un model clar, organizat și sistemic de brutalitate punitivă și tortură.

Ministerul de Interie nu a oferit o reacție la solicitarea de comentariu privind protestul de la Valjevo și raportul aferent. Reacția mea imediată a fost furia, furia față de oamenii capabili de o asemenea cruzime, a povestit Radovic. Totuși, am înțeles apoi că nu mă pot retrage după astfel de evenimente.

Trebuie să lupt pentru dreptate și adevăr, a concluzionat arhitectul.

Citește versiunea completă pe Flux 24 Media