Dan și PSD au oficializat alianța politică în plină criză

Cine e „partidul sanitar”?

Parteneriatul politic dintre administrația Nicușor Dan și Partidul Social Democrat (PSD) a fost confirmat oficial astăzi, marcat un punct de cotitură decisiv în contextul unei crize profunde. Alianța, care își are originea în controversele legate de numirile controversate ale șefilor parchetelor, a fost consolidată printr-o mișcare strategică menită să instaleze un executiv condus de social-democrați.

La frâurile acestui nou guvern s-a ales diplomatul Luca Niculescu, o figură aleasă deliberat pentru a oferi o imagine de liniște și stabilitate partenerilor internaționali, în timp ce acoperă protejarea poziției lui Sorin Grindeanu.

Structura rezultată, descrisă ca un „guvern propriu” al președintelui, marchează o primă istorică: PSD preia responsabilitatea majoritară pentru gestionarea statului tocmai într-un moment în care economia traversează o criză autoinflaționată de aceleași forțe politice.

Analiza evenimentelor din ultima zi sugerează că PSD adoptă un rol specific, definit de analistul Lucian Croitoru ca fiind cel de „partid sanitar”.

Această denumire se referă la formațiunile care intervin pentru a reechilibra bugetele după perioade de guvernare populistă, în mod paradoxal, inițiate de același PSD. Istoria politică din ultimii 36 de ani indică faptul că astfel de măsuri de austeritate au adus de obicei dispariția formațiunii respective, la fel cum s-a întâmplat cu PNȚCD sau PDL.

Se urmărește cu atenție capacitatea PSD de a ieși din această dublă criză, bugetară și de contracție economică.

Sorin Grindeanu a încercat inițial să evite această guvernare minoritară, conștient de faptul că PSD ar fi trebuit să suporte singur consecințele unei ierni dificile, cu multiple crize suprapuse.

Baronii PSD intră în cursă!

Într-o manevră diplomatică recentă, liderul social-democrat a exercitat presiuni asupra PNL și UDMR, solicitându-le revenirea în coaliție, însă prim-ministrul Ilie Bolojan și președintele UDMR, Kelemen Hunor, au respins oferta.

În final, impulsul intern din partid a fost dictat de apetitul baronilor pentru putere imediată, indiferent de riscurile asumate.

Alfred Simonis a sintetizat această mentalitate într-o ședință de partid, afirmând că victoria electorală din 2020 și 2024 nu a fost obținută pentru a rămâne în opoziție până în 2028, ci pentru a guverna acum, după șase luni de opoziție fermă.

Se anunță o perioadă dominată de efectele lăcomiei politice. Baronii PSD, separați de putere timp de șase luni, vor concura pentru ocuparea posturilor cheie, adesea prin numiri nepotrivite sau chiar suspecte în instituțiile publice și companiile de stat.

Această tendință constituie o vulnerabilitate majoră, pe care opoziția o va exploata sistematic. Deși PSD a obținut doar 22,3% din voturi în alegeri, influența sa este disproporționat de mare.

Partidul controlează executivul, legislativul, Curtea Constituțională, conducerea parchetelor și o parte semnificativă din sistemul judiciar, având un aliat important la Cotroceni și pregătindu-se să preia conducerea majorității organismelor de control, inclusiv Curtea de Conturi.

Un astfel de dezechilibru de putere nu a mai fost observat de mult timp, iar PSD tinde să folosească aceste instrumente într-un mod autoritar. Viitoarele luni vor pune la încercare democrația și statul de drept.

De unde vin banii pentru promisiuni?

Provocarea financiară imediată este lipsa fondurilor necesare pentru a finanța promisiunile electorale făcute de jumătate de an. Bugetul, deja epuizat de guvernele Ciucă și Ciolacu, este asuprit de costurile mari ale ratelor dobânzii și de cheltuielile fixe pe care PSD a refuzat să le reducă prin reformele propuse de Ilie Bolojan.

Așteptările au fost ridicate la cote înalte, cu promisiuni de creștere a pensiilor și salariilor, eliminarea contribuției CASS pentru milioane de cetățeni și reducerea prețurilor la energie.

Întrebarea centrală rămâne sursa fondurilor, în absența unor majorări de taxe.

PSD se bazează acum pe sprijinul AUR, deși George Simion critică public social-democrații, ultimele cinci luni de colaborare au demonstrat o sinergie funcțională.

Cele două formațiuni împărtășesc o agendă similară, orientată spre clientelism și o atitudine sceptică față de reforme și democrație, exemplificată de proiectul legislativ anti-ONG-uri. Totuși, costul acestei alianțe cu extremiștii va fi ridicat, indiferent de eforturile de a o prezenta favorabil. AUR nu va putea convinge la nesfârșit electoratul său că este o forță anti-sistem.

Lumea va vedea în curând că AUR este formațiunea pregătită de structurile existente pentru a prelua baza electorală și politicile PSD în cazul în care partidul lui Grindeanu intră într-o fază de stagnare, scenariu avertizat de Mihai Tudose când a antrenat partidul în moțiunea de cenzură.

Presiunea asupra lui George Simion a început deja, atât intern, cât și extern, în încercarea de a-i conferi o imagine mai acceptabilă partenerilor internaționali, într-un moment în care partidul său intimidează orice colaborator extern.