De ce își încheie mandatul mai devreme președinta Băncii Centrale Europene
Al doilea motiv este mai personal și profesional!
De ce Christine Lagarde părăsește BCE cu nouă luni înainte de termenul mandatului
Analiza publicată de IL CORRIERE DELLA SERA, difuzată prin agenția Rador, arată că decizia Christine Lagarde de a abandona poziția de președinte al Băncii Centrale Europene înainte de expirarea naturală a mandatului se bazează pe două motive distincte, ambele relevante. Primul motiv are o nuanță politică clară: președintele francez Emmanuel Macron vrea să exercite o influență directă asupra alegerii succesorului, evitând astfel ca această responsabilitate să revină următorului șef de stat francez, care ar putea fi Marine Le Pen dacă aceasta va câștiga alegerile prezidențiale din primăvara anului curent.
Inițial, funcția Lagarde ar fi trebuit să se încheie peste exact un an, iar guvernele europene ar fi fost cele care ar fi numit înlocuitorul abia în luna iunie a anului 2027.
Până la acea dată, sarcina de a alege noul lider al BCE ar fi căzut în responsabilitatea viitorului președinte francez.
Deși nicio țară membră nu deține un drept de veto formal, numirea unui președinte pentru un mandat de opt ani împotriva voinței exprimate de Paris ar fi fost o situație aproape imposibilă de imaginat.
Al doilea motiv este de natură mai personală și profesională. Lagarde, care provine din lumea dreptului, nu a fost niciodată complet confortabilă în rolul de șef al băncii centrale cu sediul la Frankfurt. Acum, ea vede o cale nouă de carieră: președinția Forumului Economic Mondial, organizația care organizează întâlnirea anuală a elitelor politice, financiare și tehnologice din Davos. În prezent, această organizație se află fără un lider definitiv. Dacă Lagarde ar fi așteptat până la finalul anului viitor, ar fi riscat să piardă această oportunitate unică.
În ansamblu, aceste motive nu fac ca plecarea anticipată a oficialului francez să fie mai puțin controversată.
Este suficient să ne imaginăm cât de greu de conceput – și cât de aspru criticată în Statele Unite – ar fi fost o mișcare similară din partea președintelui Rezervei Federale: decizia unui funcționar public de a părăsi postul pentru a conduce un for elitist destinat miliardarilor este greu de justificat.
Nemulțumirea în rândul guvernelor europene a fost alimentată de perioada lungă în care Lagarde a creat incertitudine privind intențiile sale, semnalând în cercuri private că nu are intenția de a-și finaliza mandatul la BCE.
În climatul actual, extrem de dificil – marcat de conflicte armate, o revenire a inflației, instabilitate pe piețele datoriei suverane, tensiuni comerciale și revoluții tehnologice – ultimul lucru de care are nevoie Europa este o conducere incertă sau reticentă. Tocmai de o astfel de conducere a avut parte în ultimele săptămâni.
Cum se va proceda în continuare?
Cea mai urgentă chestiune în acest moment este modul în care se va proceda în continuare. Cea mai bună abordare ar fi luarea unei decizii clare și rapide privind succesorul Lagarde – o persoană cu un parcurs profesional impecabil.
Se așteaptă ca liderii adunați în cadrul Consiliului European să ia această decizie, cel mai probabil în luna decembrie a acestui an.
În prim plan se află doi candidați: fostul guvernator al băncii centrale a Spaniei, Pablo Hernández de Cos (în prezent președinte al Băncii Reglementelor Internaționale), și fostul guvernator al băncii centrale a Țărilor de Jos, Klaas Knot.
Amândoi sunt personalități de calibru, care dețin o expertiză tehnică și o experiență incontestabile. Până săptămâna trecută, Knot era considerat favorit, însă în ultimele zile, șansele lui Hernández de Cos au crescut semnificativ.
Un aspect cheie care trebuie soluționat vizează negocierile paralele dintre Franța și Germania privind desemnarea viitorului economist-șef și a viitorului șef al operațiunilor de piață – funcții în cadrul Consiliului Executiv al BCE, organism format din cinci membri, structurat în jurul președintelui. Atât Parisul, cât și Berlinul doresc să numească următorul economist-șef al băncii centrale, un rol care exercită o influență majoră asupra deciziilor privind ratele dobânzilor și intervențiile pe piață.
Franța susține că ambiția sa nu poate fi ignorată, având în vedere că este pentru prima dată când nu va deține o funcție de conducere de nivel înalt în nicio instituție europeană.
Germania, pe de altă parte, ar privi cu reticență un scenariu în care BCE ar avea un președinte spaniol (Hernández de Cos) și un economist-șef francez (precum Laurence Boone sau Agnès Bénassy-Queré).
Negocierile nici măcar nu au început și există posibilitatea ca în discuție să intre nume noi – se spune chiar că Macron a cerut să fie identificate astfel de opțiuni.
Situația este complicată și mai mult de contextul extern: Franța însăși ar putea avea nevoie de sprijin din partea BCE în lunile următoare, întrucât situația datoriei sale pe piețele financiare a devenit extrem de fragilă.
Citește versiunea completă pe Flux 24 Media