Digitalizarea pune în pericol educația în România

Cu toate acestea, după cum susține neurologul

În ultimele decenii, digitalizarea a fost considerată un pas inevitabil în procesul de modernizare a educației.

Cu toate acestea, un corp consecvent de cereri și voci crescând în domeniul neuroștiințelor și educației au dus la o abandonare tot mai accentuată a școlii de la metodele tradiționale.

Această evoluție, considerată?? benefică??, a implicat tranziția rapidă de la introducerea tableților și a platformelor online la integrarea deja a Inteligenței Artificiale în procesul educațional.

Este digitalizarea educației un pas benefic?

Cu toate acestea, un corp consecvent de cereri și voci crescând în domeniul neuroștiințelor și educației au adus dovezi incontestabile, care răsturnă entuziasmul inițial și încurajează o reconsidere a direcției și direcției cercetării.

Cu toate acestea, după cum susține neurologul, o schimbare structurală majoră diferențiază clasele de astăzi de cele ale generațiilor anterioare: răspândirea rapidă și în mare măsură nereglementată a tehnologiei educaționale (EdTech). Dispozitivele digitale ocupă acum o parte semnificativă a timpului de predare, evaluare, subiecte și atenția studenților.

Ce se întâmplă cu educația tradițională?

După cum a explicat neurologul rămas,[2] această generație a ajuns la sfârșit deoarece creierul uman nu este structurat astfel încât să poată învăța din video-uri scurte urmărit online sau oameni din texte naturale scurte care rezumă nevoile adolescenților mai maturi și complexe.

Oamenii de știință au susținut că tehnologia nu este compatibilă cu modul în care funcționează creierul, cu modul în care păstrează și păstrează informații.

Horvath, director al LME [Learning Made Easy] Global,[4] care oferă școli și cu cercetare în domeniul neuroștiinței și comportamentului uman, a subliniat că datele care arată că am început să dezvoltăm o stagnare și se referă la această explicație chiar în jurul anului 2010.