Dragoș Damian îl felicită pe Nicușor Dan pentru veste bună

Cine sunt Alexia, Caterina, Matei, Teodor și Cezar?

Dragoș Damian adresează o scrisoare deschisă lui Nicușor Dan, subliniind importanța valorificării talentelor românești în chimie

Focul atenției este îndreptat spre Alexia Radu, Caterina Zetu, Matei Farcău, Teodor Moscalu și Cezar Rentea, cinci liceeni care au cucerit, fiecare în parte, o medalie de aur la Olimpiada Internațională de Chimie Aplicată, desfășurată recent în Indonezia. Rezultatul obținut de acești tineri este considerat excepțional, ei reușind să câștige toate distincțiile posibile în cadrul evenimentului. Alături de ei s-a aflat și profesorul însoțitor, Cristian Ariton, care i-a ghidat spre acest succes.

Autorul mesajului contrastează această realizare sportiv-academică cu dinamica politică din ultima săptămână.

În timp ce autoritățile și opinia publică erau absorbite de dezbateri intense privind componența noului guvern, rezultatele testelor PISA, auditurile efectuate de agențiile de rating sau diverse teorii conspirative legate de Grecia, acești cinci tineri, împreună cu mentorul lor, au demonstrat excelență într-un domeniu științific care pare să fie în declin în spațiul românesc.

Dragoș Damian subliniază că avem nevoie urgentă de vești optimiste, departe de tonul acru al insultelor, înjurăturilor și amenințărilor care domină peisajul public actual.

Contextul istoric al industriei chimice din România este evocat pentru a evidenția magnitudinea pierderilor suferite de-a lungul timpului.

În perioada anterioară anului 1989, sectorul chimic reprezenta o forță industrială majoră, cu 72 de fabrici, uzine și combinate, multe dintre ele fiind superioare unor unități din alte țări.

Sistemul educațional de sprijin era extrem de robust, incluzând 12 școli profesionale, 23 de licee specializate, 17 facultăți și 10 institute de cercetare.

Cum contrastează anul 2026 cu epoca trecută!

La acea vreme, contribuția acestui sector la economia națională era estimată la aproximativ 35 de miliarde de euro, reprezentând aproape 20% din întreaga producție industrială a statului.

Situația din prezent, în anul 2026, contrastează brusc cu acea epocă de glorie. Dacă ar fi să presupunem că a mai supraviețuit doar un sfert din capacitatea de producție și din infrastructura educațională de odinioară, impactul economic actual este mult redus.

Sectorul chimic generează astăzi venituri de doar 3 miliarde de euro pentru bugetul de stat, dar, simultan, este responsabil de aproape jumătate din deficitul balanței comerciale a României.

Unitățile industriale din localități precum Codlea, Făgăraș, Târnăveni, Slobozia, Dej, Baia Mare, Victoria, Copșa Mică și Cluj-Napoca, care erau cândva mândria producției chimice europene, se află acum într-o stare de închidere parțială sau totală, semnalând o retragere din peisajul industrial.

Deși nu a auzit anterior de numele celor cinci laureați, Dragoș Damian își exprimă intenția fermă de a acționa concret în săptămâna următoare. Planul său include contactarea directă a tinerilor pentru a le exprima recunoștința, acordarea unei premiere simbolice și, mai ales, formularea unei rugăminte esențiale: să rămână în România pentru a-și continua cariera.

El admite că aceștia pot pleca în străinătate pentru studii de licență, masterat sau doctorat, dar insistă asupra necesității ca aceștia să revină acasă, deoarece țara are o nevoie critică de specialiști în domeniul chimiei.

Un element de speranță este identificat în faptul că șeful Academiei Române este, de asemenea, un specialist în chimie. Autorul sugerează că, indiferent dacă este o coincidență sau nu, industria globală a chimiei, care generează anual peste 10 trilioane de dolari, ar putea prinde din nou rădăcini puternice în România, tocmai datorită potențialului reprezentat de Alexia, Caterina, Matei, Teodor și Cezar.

Această perspectivă transformă succesul olimpic într-o oportunitate strategică pentru redresarea sectorului industrial național.