INTERVIU. Reacție imediată: „Doar un singur scenariu permite acestui guvern să treacă”

Ce concluzii a trăgă Mișcoiu din această întrebare?

INTERVIU. Reacție imediată: „Doar un singur scenariu permite acestui guvern să treacă”

Într-un interviu acordat publicării HotNews, Sergiu Mișcoiu, profesor de științe politice la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universității Babes-Bolyai din Cluj-Napoca și director al Centrului de Cooperare Internațională de la aceeași instituție, a oferit o analiză detaliată a situației politice actuală în România, concentrându-se pe perspectivele privind votul de încredere pentru guvernul propus de premierul desemnat Siegfried Mureșan. Acesta a subliniat, dintr-o manieră clară și neambiguă, că există doar o singură posibilitate realistă prin care executivul propus ar putea obține aprobarea parlamentarului: printr-o negocieri directe cu Partidul Social Democrat (PSD) și printr-o schimbare brusă și neașteptată a poziției acestui partid privind votul de încredere.

Mișcoiu a început prin a evalua impresia rămasă din conferința de presă desfășurată de Siegfried Mureșan în ziua de sâmbătă, în care premierul desemnat a prezentat echipa propusă de miniștri, precum și programul de guvernare asociat. Según politologul, Mureșan a aparut cu o încredere remarkable, cu un ton ferm și determinat, ceea ce a dus să creadă, cel puțin parțial, că unii dintre prezenți au putut să creadă că există o șansă reală de succes.

Totuși, imediat după această prima reacție, Mișcoiu a exprimat convingerea că, de fapt, atmosfera întregului eveniment a fost concepută să sublinieze lipsa de viabilitate a guvernului, mai ales în comparație cu ce ar fi putut fi câștigat în cazul în care acesta ar fi trecut.

Prin privirea asupra programului de guvernare, Mișcoiu l-a descris ca fiind extraordinar detaliat, mult peste mediul observațional al ultimilor ani, și a remarcat o coerență interna semnificativă, mai mare decât în cazul altor documente similare pe care le-a analizat în trecut. În opinia sa, măsurile incluse în program sunt structurate astfel încât să se completeze reciproc, urmând o logică clară de reorganizare a statului și a instituțiilor publice, inspirată de principii neoliberale.

Deși acknowledgează această consistență și logica internă, politologul a subliniat că, desigur, aceste calități intrinsice nu sunt suficiente pentru a suprăveni obstacolul politic-majoritar: lipsa unei mașini de voturi adecvate în Parlament.

Un punct central al analiziei lui Mișcoiu a fost evaluarea cuantitativă a susținerii parlamentare actuale. Premierul desemnat Siegfried Mureșan a declarat clar că, în momentul prezent, disposează de aproximativ 170 de voturi de susținere, un număr semnificativ sub pragul necesar de 233 voturi pentru a obține majoritatea absolută în Camera Deputaților.

În acest context, politologul a întrebat care ar fi scenariile cele mai realistă în care un guvern condus de Mureșan ar putea efectiv trece prin votul parlamentarului.

La această întrebare, Mișcoiu a conform analiziei sale, nu există decât un singur scenariu viabil prin care guvernul Mureșan ar putea obține investiția. Acesta presupune o negocieri directă și fructuoasă cu Partidul Social Democrat, urmată de o schimbare dramaticală și neașteptată a poziției acestui partid — mai precis, o decizie de a acorda un vot de încredere guvernului, chiar și în condițiile în care PSD ar trece imediat în opoziție după acest act.

Conform lui Mișcoiu, această mișcare ar fi politică corectă din punct de vedere strategic, deoarece ar permite PSD-ului să apară ca o forță de opoziție legitimă, capabilă să critiqueze guvernul fără a fi acuzată de blocarea artificială a funcționării statului, diferit de situația actuală în care această rol este în mare parte asumat de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR).

Totuși, politologul a adăugat imediat o nota de prudence: deși acest scenariu este teoretic posibil și chiar avantajos pentru PSD pe termen lung, probabilitatea ca să se materializeze este foarte scăzută. Explicația acestui pessimism se află, conform lui Mișcoiu, în atitudinea internă a PSD, care nu permite o El a sugerat că spatele acestei reticențe ar putea fi legat de orgoliul personal al unor figuri cheie din partid, în special Sorin Grindeanu și Ilie Bolojan, cărora le teme că orice cedare în fața presiunilor externe ar putea fi interpretată în interiorul partidului ca un semn de slăbiciune sau chiar de capitulare, riscând să-i costă poziția de lideri.

În această privire, Mișcoiu a explicat că frica principală a acestor lideri nu este doar legată de conseguințe politice imediatate, ci de efectele pe termen lung asupra carierei lor personale. Ei tem că, dacă ar permite o colaborare sau chiar o abstinență constructivă în vot, ar risca să fie vedeți de membrii partidului ca cei care au renunciat la principii sau au cedat interesele colective în favoarea adversarilor.

Astfel, pentru a preveni această percepție și pentru a consolida imaginea de lideri intransigeanți și loiali la valori, Grindeanu și Bolojan preferă să mențină o poziție de conflict permanent cu PNL, chiar și dacă acest lucru duce la blocare instituțională și la deteriorarea climatului politic.

La întrebarea privind originea acestei stări de impas, Mișcoiu a refuzat să atribuie întregul fenomen doar unui orgoliu politic dezmesurat.

De ce consideră Mișcoiu că doar un singur scenariu funcționează?

Deși recunoaște că acest element există și joacă un rol, a considerat că explicația de bază este mai simplă și mai profundă: dorința de a păstra controlul absolut asupra partidului pe care îl conduce, împreună cu toate avantajele, privilegiile și interesele care derivă de această poziție de autoritate.

Conform lui Mișcoiu, această tendință nu este unică în istoria politică românească, mai ales în perioada postcomunistă, dar nu este nici exclusivă ei.

A adăugat că, deși există exemple rare de lideri care au schimbat direcția în vârstă — precum eventual Ion Iliescu —, în majoritatea cazurilor, schimbările de postulă apar în contexte specifice și nu reprezintă o regulă.

Totuși, a subliniat că, în esență, comportamentul observat reflectă o tendință universală în politica: priorizarea interesele personale și de grup față de beneficiul colectiv al națiunii.

În continuare, Mișcoiu a abordat întrebarea despre cine ar putea debloca această situație de blocaj politic.

El a sugerat că, dacă ar fi să identifice o soluție, ar căuta în primul rând la PSD, în special la o fracțiune mai iluminată și mai capabilă de Totuși, exprimând scepticismo privind probabilitatea ca PSD să urmeze această cale, Mișcoiu a indicat că partea cealaltă a spectrului politic — mai precis PNL și USR — ar putea deține resursele intelectuale și volunea necesare pentru a adopta o poziție similară, dar în scenariul invers: în cazul în care guvernul Mureșan ar eșua, acești partide ar putea să susțină investiția unui guvern condus de un representative al PSD (de exemplu Sorin Grindeanu sau altcineva din zona acestui parti), chiar și dacă nu sunt de acord cu programul său, doar pentru a preveni o criză de guvernare și pentru a câștiga avantaje politico-strategice pe termen lung printr-o opoziție mai solidă și mai respectată.

El a explicat că un asemenea gest — nu de susținere a PSD, ci de votare în favoarea investiției unui guvern PSD — ar permite PNL și USR să se relanseze politică într-o opoziție mult mai coerentă și mai greu de atacat, deoarece ar putea critica guvernul pe baza principiilor și a performanței, fără a fi expuși la acusatii că blochează orice preț funcționarea statului. În contraste, a sugerat Mișcoiu, poziția actuală a PSD, marcată de reticență la colaborare și de tendințe de alianță cu AUR, reflectă o scădere a interesului public și al responsabilității pe termen lung în favoarea unei luptă de putere imediată și de supraviețuire a liderilor.

La următoarele întrebări, privind natura și probabilitatea unei „situații disperate” pentru România, Mișcoiu a confirmat că astfel de scenariu nu este doar teoretic, ci devine tot mai probabil în măsură ce lipsește un dialog real și o voluntate de compromis între partidele majore. El a descris o stare de disperare ca fiind caracterizată de continuarea existenței unui guvern cu puteri sever limitate și cu o legitimitate în continuă eroziune, ceea ce duce la incapacitatea de a face corecții bugetare necesare pentru menținerea serviciilor publice esențiale.

Acest lucru, a avertizat, va fi observat și sancționat de agențiile de rating internaționale, care ar putea duce la o reducere a notării de credit a României, afectând costurile de împrumut și accesul la financieri internaționale.

Mai departe, Mișcoiu a precizat că lipsa unei guvernări stabile și eficace va duce la un Parlament în care voturile vor fi dominate de aliniamentul PSD–AUR, iar bugetele vor apărea puțin atractive pentru partenerii străini, din cauza lipsi de predictibilitate și de credibilitate. Tot acest proces, a adăugat, va fi însoțit de o degradare adâncă a climatului socioeconomics și politico-cultural: o scădere a încrederii investitorilor, o tendință descendentă pe burse, o creștere a nemulțumirilor sociale care se împletesc cu pierderea încrederii în instituții, coroborată cu deteriorarea condițiilor de viață și cu o criză internă la nivelul societății.

El a avertizat că acest vid de putere generează o lipsă de referințe sociale, unde decidenții de la toate nivelele nu mai știu în ce direcție să lupte deciziile, ducând la blocaje cronice și la o impossibilitate de a naviga în incertitudine. Conform lui Mișcoiu, dacă această tendință va continua fără intervenție, există un risc real să ajungem la o astfel de stare de paralizie însfârșitul anului curent, mai ales dacă nu va apărea o echipă de guvernare cu puteri depline, o direcție clară și un accept internațional.

În final, la întrebarea privind probabilitatea alegerilor anticipate, Mișcoiu a reafirmat avertizările lui Siegfried Mureșan, conform cărora premierul desemnat are capacitatea de a solicita convocarea alegerilor anticipate în orice moment, în cazul în care guvernul nu obține investiția. Totuși, a adăugat o observație critică bazată pe datele sondajelor și analizei recente: alegerile anticipate, deși ar putea părea o soluție, ar avea ca efect probabil o dublare a puterii AUR în Parlament, transformându-l într-o forță dominantă care ar putea schima radical echilibrul politic al țării.

Această perspectivă, a concluzionat Mișcoiu, face ca soluția alegerilor anticipate să fie mult mai riscoroasă de cât ar părea la prima vedere, reinforțând ideea că, în lipsa unui compromis realist între partidele majore, orice soluție de urgență rischia să agraveze în loc de a vindeca criza politică.