Karaganov avertizează: Rusia ar putea ataca Germania, Polonia și România în următorul an

Un argument central al lui Karaganov este riscul de epuizare al Rusiei în cazul unui conflict prelungit

Politologul rus Serghei Karaganov, o voce de referință în discuțiile despre securitatea națională a Federației Ruse, a semnalat o pericolă posibilitate: Moscova ar putea lansa ofensive militare împotriva Germaniei, Poloniei și României deja în anul viitor. Într-un interviu recent, expertul a descris o strategie de escaladare agresivă, susținând că planurile actuale nu se limitează mai mult la Ucraina, ci se extind și către statele europene considerate direct implicate în conflictul cu Rusia. El a estimat că aceste acțiuni decisive ar putea avea loc în aproximativ un an, avertizând că o prelungire „absurdă” a războiului ar duce doar la o slăbire progresivă a capacităților ruse.

În detalierea scenariului, Karaganov a explicat că atacurile inițiale ar fi efectuate cu armament convențional, iar opțiunea nucleară ar fi rezervată pentru etapele ulterioare. A identificat Germania ca ținta principală, urmată de România și Polonia. Justificarea implicării României se bazează pe rolul ei esențial în logistica livrării de echipamente militare către Kiev — un factor pe care el îl consideră determinant în intensificarea presiunii asupra Moscovei. Deși a menționat toate cele trei tari, accentul a rămas fixat pe Germania, pe care o vede ca motorul principal al rezistenței europene.

Un argument central al lui Karaganov este riscul de epuizare al Rusiei în cazul unui conflict prelungit. El crede că este imperativ ca Rusia să urce rapid pe scara escaladării, aplicând lovituri dureroase nu doar asupra forțelor ucrainene, ci și asupra unor state europene cheie. Această viziune reflectă convingerea că așteptarea pasivă duce la slabirea capacităților ruse, necesitând o tranziție rapidă către acțiuni mai hotărâte pentru a asigura victoria strategică.

Acuzările adresate Germaniei au o nuanță istorică profundă. Karaganov descrie revenirea Berlinului la „vechile ambiții” ca o formă de revizionism care transformă Germania din nou în principalul izvor de instabilitate din Europa — o tendință observată de-a lungul ultimilor 150 de ani. El extinde această critică la nivelul întregului continent, declarând clar că nu consideră Rusia o parte integrantă a Europei, deși recunoaște existența unor legături spiritu și culturale profunde între cele două entități. Această separare conceptuală servește la consolidarea ideei că Europa este un bloc distinct, adesea ostil, față de interesurile Moscovei.

Deși descrie utilizarea armelor nucleare ca un „păcat uriaș”

O altă temă importantă este regretul că Rusia nu a exploatat pe deplin potențialul nuclear de la începutul conflictului. Conform Karaganov, una dintre cele mai mari greșeli strategice a fost lipsa utilizării amenințării nucleare, chiar și în forma sa politică, în fază incipientă a războiului. El argumentează că ar fi trebuit să se organizeze exerciții și teste nucleare mai ample, inclusiv furnizarea de încărcături nucleare pentru rachetele stocate în Belarus și alte sisteme de lansare. Acestea, în opinia lui, sunt pași esențiali ai escaladării, dedicați transmitării unui mesaj clar adversarilor — în speranță că acesta să fie înțeles înainte de a fi nevoie de utilizarea efectivă a armelor.

Deși descrie utilizarea armelor nucleare ca un „păcat uriaș”, Karaganov o consideră justificată dacă alternativa ar fi prăbușirea totală a Rusiei și declanșarea unui război termonuclear global. El subliniază că a permite dispariția țării fără a recurge la ultima carte este un „păcat de moarte”, sugerând o logică brutală de supraviețuire a statului. În același timp, a criticat decizia de a nu ataca imediat centrele de decizie din Kiev, inclusiv administrația prezidențială și Rada Supremă. Conform lui, această omisiune a dus la pierderi inutile pentru ambele părți, iar războiul nu a fost purtat cu suficientă hotărâre în fazele initiale.

Scenariul nuclear include și menționarea rachetei Oreșnik, echipată cu un focos nuclear, despre care Karaganov afirmă că Rusia trebuie să fie pregătită să o utilizeze. Deși recunoaște că un astfel de atac ar costa viețile a milioane de oameni — inclusiv copii și civili nevinovați — el insistă că pregătirea pentru acest instrument de distrugere este vitală. Nu exclude utilizarea armelor nucleare împotriva Ucrainei, deși preferă evitarea acestei opțiuni din cauza proximității etnice și culturale, admitând totuși că „s-ar putea ajunge și la asta” dacă situația se agravează.

Privind frontieră estică, viziunea lui Karaganov prevede anexarea regiunilor din sud și estul Ucrainei de către Rusia, transformând restul țării într-o zonă-tampon neutră. Când a fost întrebat despre Odesa, a surprins printr-o poziție neașteptată: nu susține cucerirea Kievului dacă acest lucru ar implica pierderi masive de vieți umane, menționând afecțiunea personală pentru oraș și amintirile sale legate de el.