Politică

Knessetul nou ales e blocat: nicio majoritate clară, guvernul în suspans

Raluca Petrescu 02.11.2026

Cine are puterea în noul parlament?

Rezultatele scrutinului de marți au lăsat Knessetul fără o majoritate clară. Procesul de formare a guvernului e acum într-o zonă de incertitate totală.

În noul parlament de 120 de membri, blocul de opoziție condus de Gadi Eisenkot și Naftali Bennett, aliat cu cele două liste arabe, a adunat 67 mandate. E suficient pentru o majoritate absolută (prag de 61), dar transformarea acestui avantaj numeric într-o coaliție funcțională e o sarcină complexă. Divergențele ideologice între partenerii potențiali fac totul mai greu.

Coaliția ieșită, condusă de Benjamin Netanyahu, a păstrat 53 de locuri.

Ce condiții cere o coaliție largă?

E formată din Likud (27 mandate), Otzma Yehudit (7), Yahadut HaTorah (7), Shas (6) și Partidul Sionist Religios.

În opoziția sionistă se numără Yashar (21 mandate, condus de Eisenkot), B’Yahad (12, condus de Bennett), Democrații (8, condus de Yair Golan) și Israel Beitenu (7, condus de Avigdor Liberman).

La acestea se adaugă cele două liste ale cetățenilor arabi israelieni, care au obținut un număr record de 19 mandate: Lista Comună (11 mandate, condusă de Yousef Jabareen) și Ra’am (8 mandate, condusă de Mansour Abbas).

De ce e greu să se formeze guvernul?

Imediat după numărarea voturilor, Eisenkot a emis o declarație în care și-a exprimat intenția de a construi un guvern sionist de anvergură națională, cât mai larg posibil.

Acesta ar trebui să reunescă aleșii care împărtășează o viziune comună asupra identității fundamentale a statului, asupra obligațiilor de serviciu național și asupra necesității de a neutraliza puterea militară și administrativă a Hamas în Fâșia Gaza.

Pentru a asigura coerența ideologică, Eisenkot a stabilit o serie de condiții pentru orice partener de coaliție: recunoașterea Israelului ca stat evreu, democratic, liberal și egalitar; angajamentul față de valorile Declarației de Independență; instituirea serviciului militar, național sau civil obligatoriu pentru toți cetățenii; și recunoașterea Hamas ca organizație teroristă, cu obligația de a distruge capacitatea sa de luptă și guvernanță în Gaza.

Ce se întâmplă dacă nu se găsește soluție?

Totuși, calea către formarea guvernului este blocată de rezistența unor lideri.

Avigdor Liberman a anunțat că partidul său nu va încheia nicio alianță cu formațiunile arabe, declarând că orice guvern bazat pe sprijinul „susținătorilor terorismului” nu este acceptabil.

Naftali Bennett, deși condus de 12 deputați, se arată reticent.

Fraudă și rolul serviciilor de informații!

El amintind de experiența sa anterioară ca prim-ministru între 2021 și 2022, când a condus un executiv minoritar sprijinit de partidul lui Mansour Abbas. Deși Abbas a subliniat în repetate rânduri că interesele principale sunt cele ale celor doi milioane de arabi israelieni, nu ale palestinienilor din Gaza și Cisiordania, Bennett a inclus în lista sa Yoav Segalovitz, fostul șef-adjunct al poliției, semnalind o prioritate pentru combaterea criminalității în comunitățile arabe.

Dacă două dintre formațiunile de opoziție refuză să se alăture blocului arab, ce alternativă rămâne? Discuțiile s-au orientat spre un guvern de uniune națională, sau cel puțin spre o coaliție care să excludă formațiunile extremiste și non-sioniste: cele două partide de extrema dreaptă, cele două ultra-ortodoxe și cele două liste arabe.

În această formulă, se poate adăuga și partidul Democrații, singura formațiune sionistă de stânga rămasă în parlament, care refuză să se alăture unui guvern care include Netanyahu.

Care sunt termenele limită și consecințele?

Această combinație – condusă de Netanyahu, Eisenkot, Bennett și Liberman – ar aduna o majoritate solidă de 67 mandate din 120.

Din punct de vedere ideologic, cele patru partide nu prezintă diferențe insurmontabile și sunt de acord cu reducerea sau eliminarea scutirilor de serviciu militar pentru studenții din seminarele religioase.

Obstaclul principal rămâne tensiunea personală și politică dintre Netanyahu și cei alți trei, care înainte alegerilor promisă că nu vor intra într-o coaliție cu prim-ministrul ieșit.

Ce preferă electoratul israelian?

Reacția lui Netanyahu la rezultate a fost una de șoc. El a acuzat partidele arabe că „au furat alegerile”, deranjat de rata record de participare la vot a cetățenilor arabi.

Comisia Electorală Centrală a trimis sesizarea către Shin Bet, iar ulterior și Mossad s-a alăturat anchetei privind acuzațiile de interferență străină, în special din partea Qatarului, în favoarea partidului lui Abbas. Cu toate acestea, probabilitatea ca aceste acuzații să fie demonstrate este mică și nu ar afecta validitatea rezultatului.

Termenul limită pentru publicarea rezultatelor finale este 4 noiembrie, după care președintele Isaac Herzog va începe consultările pentru desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru. Dacă trei încercări de formare a guvernului eșuează în termen de trei luni, Knessetul se dizolvă automat și se organizează un nou scrutin.

Citește versiunea completă pe Flux 24 Media