Ministerul Energiei: Nu se prevede redeschiderea Centralei de la Cernavodă în următoarele 10 zile

Repornirea centraliei este amânată până la jumătatea lunii octombrie?

Situația hidrometrică de la Cernavodă rămâne subiectul principal de discuție în sectorul energetic românesc.

Secretarul de stat din Ministerul Energiei, Cristian Bușoi, a confirmat joi seară, la Digi 24, că repornerea celor două reactoare ale centralei nucleare nu figurează pe agenda imediată.

Autoritățile nu anticipează o reluare a activității în intervalul următoare zece zile.

Motivul este nivelul scăzut al debitului Dunării la intrarea în țară — un factor critic pentru asigurarea apei necesare funcționării pompelor de răcire ale reactoarelor. Prognozele meteo și hidrologice indică persistența acestei tendințe descrescătoare, ceea ce impune prudență în luarea deciziei de reconectare la Sistemul Energetic Național.

Bușoi a explicat că, deși au existat câteva zile cu ușoare creșteri ale debitului, perspectiva pe termen scurt include și scăderi semnificative. Aceste fluctuații, deși nu generează o stare de alarmă generală și nu ridică semne de întrebare majore privind siguranța nucleară, nu au atins nivelul minim necesar pentru a permite o redeschidere sigură a instalației.

A subliniat existența unor planuri de rezervă robuste și a comitetelor pregătite pentru a face față oricărei situații neprevăzute. Totuși, condițiile fizice ale apei nu favorizează momentan repornirea unităților de producție.

Perspectiva unei eventual reporniri a centralei este amânată până la mijlocul lunii octombrie, moment în care se va reevalua evoluția prognozelor hidrometrice. Până atunci, sistemul energetic național se bazează pe o combinație de surse alternative pentru a compensa deficitul de putere lăsat de oprirea Cernavodei.

Printre principalele contribuitori se numără funcționarea Complexului Energetic Oltenia, care operează cu patru grupuri electrice, precum și centralele termice pe gaz, care rulează la capacitatea maximă posibilă. În plus, pe timpul zilei, energia verde generată intern joacă un rol important în echilibrarea balanței.

Securitatea operațională e prioritatea absolută!

Cu toate acestea, importurile de electricitate rămân coloana vertebrală a compensării, fiind considerate sursa principală care acoperă lipsa energiei nucleare. Bușoi a precizat că volumul acestor importuri variază considerabil în funcție de producția eoliană din orele serii.

Astfel, în perioadele în care vântul nu este suficient de puternic pentru a genera electricitate, necesitatea de a importa crește, iar valorile înregistrate oscilează între sub 1.500 și 2.500 de megawați.

Această variabilitate subliniază importanța diversificării surselor de aprovizionare pentru a menține stabilitatea rețelei în absența capacității nucleare.

Contextul general al situației este marcat de prudență și monitorizare constantă a parametrilor Dunării.

Debitul curent, descris ca fiind în scădere în următoarele zile, impune ca operatorii să se limiteze la gestionarea existentă, fără a se angaja în procesul complex de repornire a reactoarelor.

Securitatea operațională rămâne prioritatea absolută, motiv pentru care orice decizie va fi condiționată de obținerea unui nivel al apei la Cernavodă care să garanteze răcirea eficientă a sistemelor. Până la clarificarea completă a acestor parametri, România va continua să depindă de mixul energetic alternativ, dominat de importuri și de producția internă pe gaz și biomasă.

Data de referință pentru acest raport este 24 septembrie 2026, ora 23:46, conform sursei News. ro. Declarațiile secretarului de stat au fost transmise publicului larg în noaptea de joi spre vineri, oferând o imagine actualizată a stării sistemului energetic.

Măsurile luate, inclusiv cele hidrotehnice menționate anterior pentru Cernavodă, fac parte dintr-un efort mai larg de a asigura continuitatea furnizării în condiții de constrângere naturală. Lipsa utilajului AFDJ de dragare în luna septembrie, cauzată de întâlnirea cu pragurile fundului albiei, a fost un alt aspect tehnic care a influențat managementul apei, dar focusul actual este strict pe debitul pentru răcire.

Până la acel moment, importurile rămân instrumentul esențial de echilibru, iar restul surselor interne funcționează la limită pentru a susține consumul național. Această strategie reflectă o abordare prudentă, menită să prevină orice risc tehnologic legat de insuficiența apei de răcire, garantând astfel integritatea centrală nucleare în fața condițiilor hidrologice actuale.