Noua lege pentru gestionarea populației de urși din România intră în vigoare joi, 8 octombrie

Nivelul de intervenție cuprinde 110 de exemplare!

De joi, 8 octombrie, intră în forță noul cadru legal dedicat administrării populației de urși bruni din România.

Această modificare legislativă, concretizată în Legea nr. 190/2026, aduce schimbări substanțiale față de Ordonanța de urgență nr. 81/2021, reglementând metodele de intervenție imediată necesare pentru a preveni și a combate atacurile efectuate de aceste animale asupra cetățenilor și a proprietăților lor.

Un aspect central al acestei noi reglementări este stabilirea unor praguri numerice clare pentru recoltarea speciilor. Astfel, pentru anul curent, s-a fixat un nivel de prevenție de 859 de exemplare, iar un nivel național de intervenție de 110 de capete. Aceste cifre nu sunt abstracte, ci sunt distribuite concret pe județe și pe fonduri cinegetice specifice, asigurând o abordare teritorială a problemei.

În ceea ce privește nivelul de prevenție, cele 859 de urși au dreptul de a fi recoltați până la data de 31 decembrie 2026. Procesul va fi executat de către vânători, însă sub supravegherea strictă a personalului tehnic de specialitate al gestionarului fondului cinegetic. Metodele utilizate în această fază trebuie să respecte metodele de vânătoare deja permise de legislația în vigoare.

Situația este diferită pentru nivelul de intervenție, care include cele 110 de exemplare. Acestea pot, de asemenea, fi recoltați până la 31 decembrie 2026, dar procedura este rezervată exclusiv personalului tehnic de specialitate al gestionarului. Metodele admise aici sunt limitate la „la pândă” și „la dibuit”, oferind o flexibilitate mai mare în modurile de capturare sau vânătoare.

Legea introduce și o serie de restricții stricte menite să protejeze ciclul reproductiv al urșilor. O regulă fundamentală interzice recoltarea femelilor care sunt însoțite de pui cu vârsta mai mică de doi ani.

De asemenea, exemplarele alocate cotei de prevenție nu pot fi eliminate din ecosistem în zonele unde vânătoarea este deja interzisă conform Legii nr. 407/2006.

Pentru a menține echilibrul demografic între sexe și grupe de vârstă, actul normativ stabilește reguli de protecție pentru exemplarele dominante.

Planificarea pe termen mediu este clarificată!

În fondurile cinegetice care primesc o cotă de două sau trei exemplare, este obligatoriu ca cel puțin un urs recoltat să aibă o blană care nu depășește 400 de puncte la clasamentul CIC.

Pentru fondurile cu o cotă mai mare, de patru sau cinci exemplare, această condiție trebuie îndeplinită pentru minimum doi urși.

În cazul în care aceste criterii nu sunt respectate, blana și craniul respectivului exemplar vor fi predate structurii teritoriale competente a Gărzii Forestiere Naționale, devenind proprietate privată a statului.

Planificarea pe termen mediu este, de asemenea, clarificată. Mecanismele actuale de prevenție și intervenție se vor aplica și în anul 2027. Însă, începând cu 2028, sistemul va suferi o transformare semnificativă. Numărul de urși care pot fi recoltați preventiv, precum și modul în care aceștia sunt distribuiți pe județe și fonduri cinegetice, vor trebui stabiliți anual până la data de 15 mai.

Această decizie va fi luată prin ordinul conducătorului autorității centrale responsabile de vânătoare, bazându-se pe date științifice solide.

Studii detaliate privind probele genetice, estimarea numărului minim de urși la nivel național, analiza diversității genetice și structura populației vor sta la baza acestor decizii viitoare. În prezent, anexa legii distribuie cele 859 de exemplare din nivelul de prevenție în 528 de poziții specifice, corespunzătoare fondurilor cinegetice din diverse județe ale țării.

Cotele variază de la un fond la altul, fiind în general situate între unul și cinci exemplare.

Printre județele implicate în această distribuție se numără Brașov, Harghita, Covasna, Sibiu, Mureș, Argeș, Buzău, Hunedoara, Suceava, Neamț și Vrancea. Ca exemplu ilustrativ, în județul Sibiu, lista include fonduri precum Rășinari, Gura Râului, Săliște, Bâlea, Porumbacu și Avrig, dar și numeroase alte zone forestiere.

Această detaliere teritorială asigură o gestionare localizată a conflictului dintre om și urs.