Planul american de a instala zeci de microreactoare nucleare în Europa

Cine este motorul financiar al proiectului, Michal Solowow?

Polonia și Statele Unite ale Americii se alătură într-o inițiativă ambicioasă pentru a răspândi tehnologia microreactoarelor nucleare prin tot continentul european. Această colaborare, descrisă de presa britanică ca echivalentul modern al proiectului legendar Manhattan, visează să instaleze zeci de astfel de instalații.

Efortul se sprijină pe o coaliție de entități industriale din Statele Unite, Japonia, Corea de Sud și Polonia, cu scopul principal de a accelera prezența energiei nucleare în regiune.

Coordonarea producției în serie a acestor module compacte a fost atribuită direct secretului de stat american Marco Rubio. Deși administrația federală americană susține financiar și politic această direcție, rolul cheie de facilitator îl joacă Theodore Garrish, șeful secției de energie nucleară în cadrul Departamentului de Energie al SUA.

El a explicat că mecanismul va funcționa ca o poartă strategică prin care tehnologiile americane vor fi exportate spre Europa, plecând de la Polonia.

Deși conceperea reactorilor mici comerciaux circulează în mediile specializate din anii 1950, popularitatea lor a crescut exponențial în ultimul deceniu, alimentată de frustrația generată de costurile exorbitane și termenii neîmplăși ai construcțiilor nucleare clasice.

Motorul financiar și organizațional al proiectului este Michal Solowow, un antreprenor cu carieră diversificată — de la curse de rali la acumularea unei fortune substanțiale în industria chimică. Considerat cel mai bogat om din Polonia, Solowow conduce Synthos Green Energy (SGE), care planează dezvoltarea unor unități cu o capacitate nominală de 300 megawati. Asta reprezintă aproximativ un treilea din energia generată de un reactor nuclear standard. Împreună cu giganti precum Hitachi și GE Vernova, SGE caută să obțină aprobări pentru construirea a 62 de microreactoare modulari (SMR).

Repartizarea geografică include 26 de unități pentru Polonia și 14 pentru Regatul Unit.

Cum s-a formalizat interesul Londrei prin Anas Sarwar?

Este de remarcat că, în timp ce planurile pentru prima centrală nucleară convențională din istoria Poloniei sunt încă în fază de pregătire, aceste microreactoare ar putea declanșa un proces rapid de electrificare.

Interesul Londra pentru această partenerie a fost formalizat recent când Anas Sarwar, ministru de stat pentru comerț, a discutat detaliile cu reprezentanții SGE. Solowow prevede să înceapă lucrările la primii reactoare în Regatul Unit imediat, posibil anul viitor.

Conform prognozelor sale, primele microreactoare din Polonia ar trebui să fie conectate la rețeaua națională de electricitate ranging de 2032, în timp ce cele din Regatul Unit ar trebui să fie comisioane doi ani mai târziu.

Pentru a calmă eventualele reticențe locale, Solowow a clarificat: „Aceasta nu este o invazie poloneză. Va fi un proiect englez. Un proiect real englez.”

Argumentele partisanilor se bazează pe ideea că aceste module, care generează între un zecelea și o jumătate din volumul de energie al unei centrale mari, pot fi fabricate în serie folosind standarde industriale standardizate. Avantajul principal este că pot fi poziționate lângă zonele cu cerere ridicată de consum, reducând astfel pierderile de transport și costurile infrastructurale. Partisanii consideră că această abordare ar putea reînoi sectorul nuclear european, oferind o alternativă mai accesibilă și mai rapidă față de giganticele centrale nucleare tradiționale.

Totuși, rămân scetici, avertizând că eficiența tehnologică nu a fost încă demonstrată pe termen lung.

Există preoccupări privind securitatea operațională, deoarece multiplicarea numărului de instalații necesită un regim de protecție și monitorizare mai complex deși Regatul Unit, Franța și Polonia sunt printre multe state europene care explorează această direcție, rămâne demonstrat că promisiunea de costuri scăzute se traduce concret în realitate, fără să lase loc pentru incertitudini privind bugetele naționale viitoare, supraîncărcate deja de ambițiile energetice curente.