Politică

Reforma administrativă din 2027: cum ar putea arăta noua hartă a Bucureștiului

Simona Dragomir 19.11.2026

Cine este Cristian Păun, profesor la Academia de Studii Economice din București?

Proiectul de reformă administrativă pentru 2027 nu se limitează la simpla reduceră a numărului de primari și consilii locale.

Este vorba de redefinirea modului în care o aglomerare urbană complexă, care funcționează ca un singur organism economic și social, va fi guvernată, având în vedere interdependența dintre transport, locuințe și dezvoltare imobiliară.

Analiza modelelor din Londra, Madrid, Paris, Berlin și Viena demonstrează că nu există o soluție unică aplicabilă tuturor cazurilor.

Există, în schimb, o gamă de arhitecturi instituționale diferite, care variază de la executivul metropolitan ales direct și cooperarea intercomunală, până la modelul orașului-stat, cu structuri de proximitate subordonate.

Publicația „Adevărul” a analizat aceste sisteme europene pentru a clarifica ce elemente poate adapta România și în ce măsură propunerea de unificare a Bucureștiului cu județul Ilfov se poate integra în cadrul constituțional și administrativ existent. Dosarul privind relația București-Ilfov ocupă o poziție centrală în această discuție, deoarece implică o reorganizare profundă a hărții administrative.

La data de 9 noiembrie 2026, Partida Social Democrată a prezentat un pachet legislativ care vizează comasarea comunelor cu mai puțin de 3.000 de locuitori și a orașelor cu populație sub 10.000 de locuitori. Aceste măsuri ar intra în vigoare după alegerile locale din 2028. În paralel, discuțiile din coaliția de guvernare și din Parlament includ o redesenare mai amplă a delimitărilor județene. Propunerile discutate în spațiul public privind reorganizarea Capitalei tind spre o integrare totală a Ilfovului într-o structură metropolitană împreună cu Bucureștiul.

Aceasta ar implica desființarea Consiliului Județean Ilfov și, în anumite variante, eliminarea împărțirii pe sectoare.

Vlad Gheorghe, consilier al primului ministru specializat pe reorganizarea administrativă, a argumentat public că eliminarea consiliului județean ar genera economii considerabile și ar elimina suprapunerile funcționale dintre cele două nivele de administrație. Alin Apostol, inițiator al unui proiect de reorganizare care a rămas blocat în Parlament, a caracterizat județul Ilfov drept o „construcție anacronică din punct de vedere administrativ”.

Gabriel Biriș, consultant fiscal, a susținut aceeași teză prin prisma economică, demonstrând că dezvoltarea necoordonată a localităților din jur a creat cartiere-dormitor și a transformat accesul și ieșirea din București într-un blocaj zilnic.

Această situație impune o planificare teritorială integrată, nu doar o simplă reducere a numărului de unități administrativ-teritoriale.

Cristian Păun, profesor la Academia de Studii Economice din București, susține această direcție cu un argument care depășește simpla eficientizare bugetară. El propune activarea rapidă a zonelor metropolitane, inclusiv pentru Ilfov și București, fără a se limita la criteriul numărului de locuitori.

Ca exemplu, a menționat Ghimbav, care deține cel mai mare produs intern brut pe cap de locuitor din țară.

Păun consideră că Ghimbav nu ar trebui să devină nici comună, nici oraș independent, ci parte a zonei metropolitane Brașov, alături de Săcele și alte localități din apropiere.

Această logică se aplică la fel în zonele metropolitane ale Clujului, Timișoarei și Constanței.

Economistul propune nu doar fuziunea Bucureștiului cu Ilfovul, ci și eliminarea sectoarelor, astfel încât să existe un singur primar și un singur consiliu la nivelul întregii metropole. Această structură ar fi simplă și subordonată Primăriei, având în sarcină servicii punctuale, precum curățenia străzilor sau siguranța publică. Păun subliniază că aceste principii sunt deja aplicate în numeroase orașe europene mai mari decât Bucureștiul, care confruntă probleme mai complexe.

În paralel cu aceste reforme, economistul observă că lipsește o acțiune clară pentru eliminarea serviciilor duplicate, cum ar fi poliția locală, care coexistă cu poliția națională și paza privată în parcurile Capitalei.

Cum funcționează modelul Madridului, bazat pe o comunitate autonomă puternică?

Problema nu este doar una de economie bugetară, ci una de legitimitate democratică.

O metropolă cu un singur executiv ales la nivel larg și cu structuri subordonate pentru servicii de proximitate mută centrul de greutate al deciziei de la nivelul fragmentat al sectoarelor către o viziune integrată asupra transportului, termoficării, urbanismului și dezvoltării imobiliare.

Compararea cu marile capitale europene nu oferă politicienilor români un singur model de copiat, ci o serie de soluții instituționale diferite care pot contura administrația unei metropole fără a pierde controlul democratic local. Londra funcționează din anul 2000 sub modelul „Autoritatea Londrei Mari”, care include un primar ales direct și un consiliu general format din 25 de membri. Acest consiliu are rol de control și elaborează strategii pentru transport, economie, locuințe și ordine publică. Primarul este executivul, iar consiliul nu guvernează, ci verifică modul în care este pusă în aplicare execuția.

Acest model este relevant pentru București-Ilfov deoarece demonstrează cum poate exista un nivel metropolitan cu legitimitate electorală directă, fără ca acesta să absoarbă administrația de proximitate, care rămâne responsabilitatea primăriilor locale.

Consiliile din cele 32 de burguri londoneze rămân responsabile pentru serviciile de zi cu zi, în timp ce autoritatea metropolitană se ocupă de chestiunile care depășesc granițele administrative.

Madridul oferă o abordare diferită, bazată pe o comunitate autonomă puternică care acoperă atât orașul, cât și zona metropolitană extinsă. Capitala Spaniei funcționează sub modelul „Comunitatea Madrid”, constituită formal în 1983, cu competențe în amenajarea teritoriului și coordonarea serviciilor la nivel regional. Acest model seamănă cu varianta „județul București” invocată de Păun: o singură entitate administrativă care include orașul central și localitățile din jur, cu un „guvern” regional care coordonează politicile metropolitane.

Diferența față de București constă în tradiția autonomiei comunitare și în absența unui nivel intermediar de sectoare cu putere administrativă proprie, ceea ce reduce fragmentarea administrativă.

Parisul ilustrează o cale opusă. „Métropole du Grand Paris” este o structură publică de cooperare intercomunală cu fiscalitate proprie, creată în 2016, care reunește Parisul și 130 de comune din prima coroană, organizate în unsprezece structuri publice teritoriale.

Modelul francez nu desființează comunele, ci suprapune un nivel metropolitan de cooperare peste structurile locale existente, cu competențe în dezvoltare economică, amenajare, locuințe și protecția mediului.

Acest model este relevant pentru București-Ilfov ca soluție de tranziție, care ar permite o coordonare metropolitană fără o reformă administrativă radicală.

Dezavantajul său este că nu rezolvă problema fundamentală a dublării instituționale, ci o administrează printr-un cadru de cooperare care poate fi lent și vulnerabil la conflicte politice.

Mai aproape de noi, cel puțin geografic, este exemplul administrativ din Berlin și Viena, care reprezintă modelul orașului-stat. În acest sistem, orașul și landul coincid, iar structurile executive și legislative sunt duble: ceea ce este primărie la nivel municipal este guvern regional la nivel de land.

Berlinul are un parlament al landului, numit Abgeordnetenhaus, care alege primarul-guvernator, iar acesta numește senatul, adică guvernul landului. Administrația este împărțită între administrația centrală și douăsprezece administrații de sectoare, cu competențe locale în cultură, spații verzi și școli. Viena are o arhitectură similară: consiliul municipal funcționează și ca parlament al landului, senatul municipal ca guvern al landului, iar primarul ca guvernator.

Ambele modele demonstrează că o metropolă poate funcționa cu un singur executiv și cu o singură legislatură, cu condiția ca nivelul de proximitate să fie păstrat prin structuri subordonate, cu competențe clar delimitate și cu resurse alocate în consecință.

Reforma este încă departe de a fi adoptată, deși calendarul realizat de Guvern este strâns. Consultările publice și eventualele referendumuri locale sunt programate să fie stabilite până la 1 martie 2027, după care urmează o a doua etapă a reorganizării. Pentru București-Ilfov, întrebarea nu este dacă va exista o formă de integrare metropolitană, ci ce formă va lua aceasta: o fuziune completă cu desființarea Consiliului Județean Ilfov și a sectoarelor, un model de cooperare metropolitană cu păstrarea structurilor locale, sau o soluție hibridă care să combine un executiv metropolitan ales direct cu menținerea unor structuri de proximitate subordonate.

Citește versiunea completă pe Flux 24 Media