Reguli noi pentru închirierile turistice pe termen scurt în România

Al doilea pilon este și mai critic?

România se află într-o fază avansată de reformare a cadrului legal aplicabil închirierilor pe termen scurt, aliniindu-se astfel standardelor impuse de Uniunea Europeană.

Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) conduce eforturile de a institui un mecanism robust de înregistrare și supraveghere a unităților de cazare de acest tip.

Vineri, Alin Grigore, director general din cadrul ministerului, a detaliat progresul realizat în adaptarea legislației interne la Regulamentul European 1028/2024, care reglementează sectorul închirierilor pe termen scurt.

Această declarație a fost făcută în cadrul conferinței specializate „Ospitalitate Inteligentă 2026 – Tehnologie | Capital Uman | Impact”.

În discursul său, Grigore a subliniat importanța digitalizării proceselor administrative și a colaborării strânse cu Federația Industriei Hoteliere din România (FIHR), Consiliul Consultativ, patronatele reprezentative și organizațiile neguvernamentale. Obiectivul central rămâne armonizarea normelor naționale cu cele europene.

Oficialul a atras atenția asupra faptului că unitățile de tip apartament sau cameră închiriată pot genera o concurență disproporționată față de industria hotelieră tradițională, pensiunile și celelalte facilități de cazare de mari dimensiuni.

Totodată, el a menționat riscurile potențiale pentru turiști, argumentând necesitatea unui cadru clar care să echilibreze interesele tuturor actorilor din piață.

O prioritate majoră identificată de MEDAT este eliminarea de pe platformele online de rezervare a celor structuri de cazare situate în clădiri cu risc seismic. Alin Grigore a explicat că Regulamentul European se sprijină pe două piloni esențiali.

Primul implică atribuirea unui număr unic de înregistrare pentru fiecare unitate de cazare de tip apartament sau cameră.

Acest demers constituie o provocare semnificativă pentru minister, deoarece, în sistemul actual românesc, toate facilitățile care oferă servicii de cazare turistică ar trebui să fie clasificate oficial.

Unitățile care nu dețin un certificat de clasificare se află tehnic în afara legii, iar direcțiile de control intervin prin sancționarea acestora atunci când sunt identificate.

Al doilea pilon, considerat de oficial chiar mai critic, vizează obligația platformelor digitale de a transmite autorităților naționale și europene date agregate privind fluxurile turistice. Regulamentul nu urmărește monitorizarea individuală a turiștilor, ci furnizarea unor statistici consolidate despre principalele piețe sursă, durata șederilor și comportamentul consumatorilor. Aceste informații vor permite guvernantelor să ajusteze politicile publice în mod strategic, bazându-se pe date concrete. În paralel, se lucrează intens la implementarea fișei digitale de cazare. Deoarece acest domeniu intersectează aspecte de siguranță națională, MEDAT coordonează acțiunile cu alte instituții statale pentru a asigura o abordare coerentă.

Pe lângă aspectele tehnice, Grigore a pus în discuție necesitatea creării unei organizații naționale de management al destinației.

Deși acest subiect nu ține direct de digitalizare sau inteligență artificială, el este considerat un mecanism catalizator pentru viitoarele transformări. În prezent, România numără aproximativ 50 de astfel de organizații, majoritatea funcționând la nivel local sau județean, cu o singură excepție la nivel regional. Oficialul susține ferm că este imperativ să se instituie un Organism de Management al Destinației (OMD) la scară națională.

Face parte din planul european pentru locuințe accesibile?

Acest entitate ar aduce la masa deciziilor atât sectorul privat, cât și statul, facilitând promovarea mai eficientă a destinației România și dezvoltarea de campanii publicitare mai precise.

Flexibilitatea mediului privat este văzută ca un avantaj major, permițând o adaptare rapidă la realitățile de pe teren, beneficii care ar iradia asupra întregii țări.

Un grup de lucru dedicat funcționează deja în cadrul ministerului, iar progresul din ultimele luni este considerat substanțial.

Contextul european al acestor schimbări este marcat de inițiativa Comisiei Europene, care a prezentat miercuri, 9 septembrie 2026, propunerea de regulament cunoscută sub numele de „Legea privind locuințele accesibile”. Acest act legislativ își propune să harmonizeze regulile aplicabile măsurilor luate de autoritățile naționale, regionale sau locale pentru a proteja accesul cetățenilor la locuințe la prețuri rezonabile.

Este crucial de reținut că documentul nu impune statelor membre obligativitatea de a introduce restricții pe piața imobiliară, nici nu creează un drept nou la nivel de UE prin care autoritățile ar putea interzice anumite activități.

Dimensiunea sa principală constă în definirea condițiilor în care astfel de măsuri restrictive pot fi adoptate, respectând legislația europeană existentă.

Propunerea se înscrie în componenta Planului european pentru locuințe la prețuri accesibile, alături de normele recente privind ajutoarele de stat pentru acest segment și de Strategia europeană pentru construcția de locuințe. Reamintim că acest plan strategic a fost lansat în decembrie 2025. Una dintre inovațiile cheie ale noului regulament este stabilirea unei metodologii uniforme pentru identificarea zonelor supuse unei presiuni severe pe piața locuințelor. Pentru a califica o zonă ca fiind „sub presiune locativă”, autoritatea competentă trebuie să Pragul numeric propus pentru acest indicator este de 8.

Concret, raportul preț/venit trebuie să fie egal sau să depășească valoarea de 8, ceea ce, în termeni ai metodologiei prezentate, echivalează cu faptul că locuitorii ar trebui să aibă nevoie de opt ani de venit disponibil per cap pentru a achiziționa o locuință de dimensiune medie.

În plus, se impune ca acest raport să fi înregistrat o creștere în ultimii zece ani, iar autoritatea trebuie să demonstreze că, fără intervenție publică, presiunea asupra pieței este improbabil să se dizolve în următorii trei ani. Pentru această proiecție, se iau în calcul dinamica demografică, volumul ofertei de locuințe și nivelul cererii.

Există o clauză derogatorie importantă: dacă raportul preț/venit atinge sau depășește pragul de 10, condiția privind creșterea indicatorului în ultimii zece ani devine irelevantă.

Toate evaluările trebuie să se bazeze pe date obiective, transparente și susceptibile de verificare, iar delimitarea teritoriului declarat sub presiune locativă trebuie făcută cu maximă precizie.

Acesta poate fi un cartier anume, o localitate, o aglomerare urbană, o zonă rurală sau o secțiune specifică a acestora.

Aceste reglementări intervin într-un moment în care proprietatea asupra unei locuințe devine tot mai dificil de atins pentru mulți cetățeni.

Prețurile imobilelor au cunoscut o escaladare constantă în întreaga Europă, înregistrând o medie de creștere de 53% în ultimul deceniu, în timp ce salariile nu au ținut pasul cu această inflație.

Conform datelor Eurostat referitoare la distribuția populației în funcție de statutul locativ, 68% dintre cetățenii europeni locuiesc în proprietate, iar restul se împart între chiriași și alte categorii, subliniind complexitatea problemei locative continentale.