Actualitate

Restanțele la întreținere pot aduce amenzi proprietarilor din bloc

Adrian Voinea 08.11.2026

Ce principiu esențial garantează echitatea pentru locatari?

Blocul: Riscurile financiare ascunse în spatele neplatii la întreținere

În ciuda faptului că achitarea cotizărilor lunare pentru menținerea bunului comun reprezintă o sarcină obișnuială pentru rezidenții din clădiri colective, întârzierile în plată generează consecințe mult mai complexe decât simpla acumularea a unor datorii. Legislația în vigoare conturează un cadru precis care definește modul în care se calculează sancțiunile, limitele maxime ale acestora și intervalele temporale specifice în care asociația de proprietari este autorizată să ceară înapoiarea sumelor neachitate.

Specialistul în drept, Gelu Pușcaș, clarifică aspectul procedural esențial: adoptarea unei astfel de măsuri neplătite nu este automată, ci necesită o decizie formală luată în cadrul adunării generale a asociatilor.

Avocatul subliniază importanța acestui pas, precizând că orice penalizare poate fi impusă abia după ce un punct de ordine dedicat a fost votat și aprobat în ședința respectivă.

Indiferent de existența unei hotărâri interne, orice amendament sau sancțiune aplicată respectă condițiile stricte impuse de normele juridice actuale.

Timpul de întârziere nu poate genera un cost zilnic superior a 0,2% din valoarea datoriei, iar suma globală a tuturor penalităților nu va putea niciodată depăși mărimea cheltuielilor inițiale pe care s-au bazat aceste calculații.

Mai mult, cronometrul penalizărilor nu pornește instantaneu la momentul expirării termenului limită de plată.

Codul prevede o perioadă de grație de 30 de zile calculată de la scadență, interval în care asociația nu are dreptul să impună aceste costuri suplimentare.

Mai contează dacă există o hotărâre internă?

Practic, dacă documentul de plată oferă rezidentelor o fereastră de 20 de zile pentru efectuarea viramentului, primele sancțiuni devin exigibile abia după trecerea a 50 de zile de la data publicării listei respective.

Un alt principiu fundamental, esențial pentru echitatea față de locatari sau proprietari, interzice administratorului posibilitatea de a capitaliza penalitățile existente în corpul datorii initiale pentru a genera, în etape ulterioare, noi taxe asupra întregului total. Gelu Pușcaș ilustrează această regulă prin ideea că taxa nu trebuie să se transforme într-o taxă aplicată altei taxe.

Așadar, punctul de plecare pentru orice nou calcul rămâne strict restanța principală la întreținere, exclusiv, fără a include în baza de calcul și sancțiunile deja adunate anterior.

În privința duratei în care asociația poate acționa în instanță pentru recuperarea sumelor, termenul general de prescripție stabilit de Codul Civil este de trei ani. Norma specifică, Legea nr. 196/2018, care guvernează activitatea asociațiilor de proprietari, nu introduce un termen distinct pentru datoriile la cotele de întreținere, aplicându-se, în mod implicit, aceleași reguli atât pentru suma principală, cât și pentru eventualele taxe conexe.

Totuși, maturitatea unei datorii de peste trei ani nu anulează automat obligația de plată, procesul de calcul al prescripției fiind dependent de circumstanțele specifice fiecărui caz.

Rezidenții care suspectează că anumite obligații financiare au devenit prescriptibile ar trebui să analizeze detaliat istoricul plăților și acțiunile anterioare ale asociației.

Paralel, consiliile de administrație dețin responsabilitatea de a monitoriza constant recuperarea banilor neîncasați, având în vedere că deficitul de fonduri poate pune în pericol regularitatea plăților către furnizori și buna administrare a ansamblului imobiliar.

Citește versiunea completă pe Flux 24 Media