România, la coada Europei în plină criză a mamografelor

Cât de grav este deficitul din spitale?

România suferă de o criză acută a mamografelor chiar în plină lună de conștientizare a cancerului de sân.

Numărul de aparate din țară este similar cu cel din Polonia, Cehia și Suedia, România plasându-se astfel în grupul statelor cu cea mai slabă dotare raportată la numărul de locuitori. Aveam, în 2024, 1,1 unități de mamografie la 100.000 de locuitori, arată datele Eurostat publicate vineri, 2 octombrie 2026. La polul opus, Grecia, cu 7,6 unități, și Cipru, cu 6,9, stau cel mai bine la capitolul disponibilitate.

Când vine vorba despre screening, România nici măcar nu figurează cu date oficiale privind femeile care au făcut o mamografie printr-un program organizat. În schimb, statisticile arată că Danemarca, Suedia și Finlanda conduc detașat la ratele de screening pentru femeile între 50 și 69 de ani care și-au făcut investigația în ultimii doi ani – adică procente de peste 80%.

La coada clasamentului se află Ungaria, cu 27,2%, și Cipru, cu 29,2%.

Unde sunt strategiile naționale de prevenție?

Cancerul de sân rămâne una dintre cele mai frecvente afecțiuni oncologice în rândul femeilor din Uniunea Europeană, iar Eurostat a scos aceste date la lumină tocmai acum, în octombrie, luna dedicată luptei împotriva acestei maladii.

Această prăpastie statistică trădează o hibă majoră în sistemul nostru de sănătate, unde banii investiți în tehnologie de diagnosticare sunt mult sub media europeană. Lipsa aparatelor nu doar că amână depistarea bolii, dar alimentează și liste de așteptare interminabile, blocând accesul pacientelor la prevenție. Specialiștii avertizează că fără o înnoire a parcului de echipamente nu vom reuși să scădem mortalitatea. O tumoare descoperită la timp face diferența între viață și moarte, în timp ce un diagnostic târziu taie drastic șansele de supraviețuire.

Faptul că lipsesc datele oficiale despre programele de screening arată o lipsă gravă de transparență și de monitorizare a eficienței din sistem.

Ca să ieșim din impas, autoritățile au nevoie urgentă de o strategie reală, care să lege achiziția de aparatură nouă de campanii de informare agresive, mai ales în sate și în comunitățile izolate.

Dacă România s-ar conecta cu adevărat la rețelele europene de oncologie, am putea prelua standarde de calitate care să garanteze oricărei femei dreptul la un diagnostic precis și la tratament, indiferent în ce colț de țară trăiește.