Se schimbă legea pentru închiderea autostrăzilor și aeroporturilor

Cine susține inițiativa legislativă?

Regulile privind suspendarea activității infrastructurilor critice de transport din România se află în pragul unei transformări majore, menite să asigure o implicare directă a autorităților centrale în procesul de decizie. În prezent, operatorii privați care gestionează autostrăzi, aeroporturi, porturi și căi ferate au posibilitatea de a opri funcționarea acestor obiective fără ca Ministerul Transporturilor să poată exercita o influență substanțială asupra calendarului sau a metodologiei utilizate pentru închidere.

Instituția de resort intenționează să remedieze această lacună legislativă prin adoptarea unui nou set de norme, care vor impune o coordonare mai strânsă între concesionari și stat.

Proiectul de ordin, aflat în stadiul de consultare publică, introduce o procedură riguroasă care obligă concesionarii să anunțe ministerul cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de a pune în aplicare orice indisponibilizare semnificativă planificată. Această notificare nu va fi doar formală, ci trebuie să fie însoțită de o documentație tehnică și justificativă completă, care să detalieze motivele și impactul lucrărilor.

După primirea acestui dosar, Ministerul Transporturilor va dispune de o perioadă de 10 zile lucrătoare pentru a analiza propunerea și pentru a-și exprima acordul sau refuzul.

Acest acord al ministerului nu va viza aspectele tehnice ale lucrării, ci se va concentra exclusiv pe dimensiunile organizatorice: calendarul executării, etapizarea operațiunilor și măsurile concrete luate pentru a garanta continuitatea serviciului public. De asemenea, instituția va evalua consecințele directe ale închiderii asupra utilizatorilor. Conform noilor reglementări, atât acordul emis cu anumite condiții, cât și refuzul motivat al ministerului, vor fi considerate acte administrative. Prin urmare, ele pot fi contestate în instanță, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ, oferind astfel o cale legală clară pentru rezolvarea eventualelor dispute.

Există, totuși, o excepție importantă pentru situațiile de urgență. În caz de pericol iminent, care pune în pericol siguranța utilizatorilor sau integritatea infrastructurii, concesionarul va putea interveni imediat, fără a mai aștepta aprobarea prealabilă a ministerului.

În aceste circumstanțe exceptionale, obligația de a informa autoritatea centrală devine una posterioră, adică concesionarul va trebui să notifice ministerul după ce a luat măsura de închidere.

Această flexibilitate este esențială pentru a nu bloca intervențiile rapide necesare în fața riscurilor acute.

Inițiativa legislativă a fost susținută public de secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Horațiu Cosma, care a explicat că necesitatea schimbării regulilor a apărut în urma unor incidente recente. Oficialul a subliniat că ministerul s-a simțit adesea neputincios în fața deciziilor unilateralе ale administratorilor privați, având la dispoziție doar instrumente de tipul solicitărilor politice, fără putere de constrângere legală.

Ca exemple ilustrative, Horațiu Cosma a invocat închiderea temporară a pistei de la Aeroportul Internațional Timișoara, o situație care a generat disconfort major pentru pasageri și companiile aeriene. Un alt caz emblematic a fost cel al autostrăzii A10 Sebeș-Turda, unde traficul a fost deviat pe un traseu alternativ format din aproximativ 20 de kilometri de drum național, trecând prin localități aglomerate.

Aceste exemple demonstrează lipsa unui mecanism prin care statul să poată impune condiții clare pentru gestionarea fluxurilor.

Problema fundamentală constă în faptul că Ministerul Transporturilor nu dispunea de niciun instrument juridic prin care să ceară mai mult decât o simplă solicitare.

Ce infrastructură vizează proiectul?

Pistele de aterizare, autostrăzile, liniile ferate, danele portuare și ecluzele nu aparțin companiilor private care le administrează.

Ele sunt proprietatea statului român și au fost construite din banii contribuabililor, a afirmat secretarul de stat, subliniind caracterul strategic al acestor obiective.

Deși noul cadru normativ consolidează rolul ministerului, acesta nu va prelua atribuțiile altor autorități competente. Proiectul menționează explicit că Poliția Rutieră, Autoritatea Aeronautică Civilă Română, precum și autoritățile responsabile de siguranța și securitatea feroviară și navală își vor păstra competențele specifice.

Acordul Ministerului Transporturilor rămâne, așadar, unul de natură organizatorică și de continuitate a serviciului public, nefiind o aprobare tehnică a necesității lucrării sau a respectării normelor de siguranță.

Domeniul de aplicare al proiectului este larg, acoperind întreaga infrastructură rutieră, feroviară, aeroportuară, portuară și pe căile navigabile de interes național care se află în regim de concesiune. Scopul final este de a echilibra interesele operatorilor economici cu nevoia statului de a controla impactul social și economic al închiderilor majore.

Proiectul de ordin se află în prezent în faza de consultare publică, perioada în care cetățenii, operatorii economici și autoritățile locale pot transmite observații și propuneri de îmbunătățire. Aceste feedback-uri vor fi analizate în cadrul procedurii de transparență decizională, înainte de finalizarea textului legal. Schimbarea regimului juridic vine să pună capăt erii în care deciziile critice privind infrastructura națională erau luate în vacuum, fără o validare instituțională coerentă.

Contextul economic actual, marcat de fluctuații pe piața muncii și de provocări financiare la nivel european, accentuează importanța unei infrastructuri de transport funcționale și previzibile.

Orice întrerupere nesupravegheată poate genera costuri suplimentare pentru lanțul logistic și pentru cetățeni. Prin instituirea acestei proceduri de notificare și aprobare, statul își reafirmă rolul de regulator și garant al interesului public.

Discuțiile privind viitorul transporturilor în România se extind și pe alte planuri, cum ar fi posibila reluare a circulației trenurilor pe traseul Timișoara-Belgrad, un proiect care implică cooperarea dintre România și Serbia. Totodată, se lucrează la modernizări majore, precum renovarea saloanelor Business de la Aeroportul Otopeni, unde două spații Premium au fost scoase la licitație.

Toate aceste demersuri subliniază necesitatea unei governance clare, în care deciziile de închidere sau deschidere a infrastructurilor să fie luate în cunoștință de cauză, cu implicarea tuturor părților implicate.

Implementarea noului ordin va marca un punct de cotitură în relația dintre sectorul privat și autoritățile publice. Concesionarii vor trebui să planifice lucrările cu o perspectivă pe termen mediu, anticipând posibilele condiții impuse de minister. Pentru cetățeni, avantajul principal va fi predictibilitatea și reducerea disconfortului cauzat de închiderile improvizate sau nepotrivite. Astfel, România se aliniază cu standardele europene de management al infrastructurii, asigurând că banii publici investiți în aceste active strategice generează un beneficiu maxim pentru toți utilizatorii.