Internațional

Sonar nou și apărare modulară: inovații militare testate în Marea Neagră

Bogdan Marin 09.11.2026

Tehnologia modernă e deja validată de SUA?

Inovații navale avansate și sisteme de apărare modulare: testarea tehnologiilor critice în contextul tensiunilor din Marea Neagră

Expunerea internațională dedicată sectorului apărării navale, cunoscută sub numele de Euronaval, a servit drept scenă pentru prezentarea unor soluții tehnologice sofisticate, concepute special pentru a răspunde provocărilor generate de conflictul actual din zona Mării Negre. Printre noutățile expuse se numără un sonar de ultimă generație, deja adoptat de flota SUA, precum și module de apărare flexibile, care pot fi integrate atât pe vase militare, cât și pe infrastructuri civile, inclusiv pe platformele de exploatare a hidrocarburilor din zona Neptun Deep.

Aceste instrumente reprezintă răspunsul industriei apărării la transformarea rapidă a teatrelor de operațiuni maritime, unde tehnologia joacă un rol determinant.

Marea Neagră a dobândit recent, din păcate, reputația de „cea mai periculoasă zonă maritimă din lume”, o etichetă impusă de statisticile alarmante ale anului curent.

Datele indică faptul că 570 de nave au fost lovite, iar 40 de marinari și-au pierdut viața, înregistrând un număr de incidente de șase ori superior celui observat în Strâmtoarea Ormuz.

Pentru România, riscurile nu se limitează la traficul maritim comercial, ci includ și protecția unui proiect strategic de anvergură: Neptun Deep, cel mai mare câmp de extracție a gazelor naturale din cadrul Uniunii Europene, evaluat la 4 miliarde de euro investiții.

Provocarea majoră pentru statul român constă în necesitatea de a apăra acest spațiu vital cu resurse navale limitate: o singură corvetă, un submarin care nu este operațional și trei fregate cu o vechime de peste 40 de ani.

Deși există răspunsuri tehnice moderne, deja validate de armate de prim-plan, cum este cea americană, România nu a fost prezentă la evenimentul de profil pentru a analiza aceste oportunități. Cristian Sfichi, directorul general al diviziei românești a grupului Thales, lider mondial în tehnologii avansate pentru apărare, aerospațial, cyber și digital, a subliniat că anul în curs constituie un moment de cotitură în domeniul naval.

El a explicat că principiile tradiționale ale războiului s-au transformat fundamental odată cu proliferarea dronelor și a vehiculelor nepilotate. Grupul Thales angajează peste 85.000 de oameni în 65 de țări, dintre care o mie de ingineri își desfășoară activitatea la București.

Aici a fost dezvoltat jumătate din aplicația TACTICOS, considerată creierul unei nave militare, sistem care este utilizat de cel puțin 25 de forțe navale NATO și ale aliaților, fiind instalat pe aproximativ 200 de vase de diverse dimensiuni.

Standul Thales a impresionat la Euronaval!

Standul Thales a fost printre cele mai mari și aglomerate de la salon, reflectând importanța tematicii centrale: modul în care tehnologiile emergente vor redefine viitoarele confruntări navale. Cristian Sfichi a punctat o realitate fizică crucială: o navă are nevoie de aproximativ patru ore pentru a parcurge 100 de kilometri. Acest timp de reacție este critic în cazurile în care are loc un incident major pe o platformă offshore.

Soluțiile convenționale nu mai sunt suficiente, de aceea viitorul apărării impune montarea senzorilor pe drone care să monitorizeze constant zona economică exclusivă, completate de mijloace de intervenție rapidă.

În contextul actual al Mării Negre, este necesară supravegherea 24 de ore din 24, prin senzori embarcați și drone care acoperă permanent teritoriul maritim.

Una dintre inovațiile cheie prezentate este miniaturizarea senzorilor pentru integrarea lor pe diverse tipuri de vehicule.

Exemplul vizual a fost un elicopter fără pilot, de dimensiuni reduse, suspendat la trei metri înălțime, ilustrând capacitatea de a reduce tehnologia militară la un format compact, permițând o durată mare de zbor.

Deși Thales nu produce în principal vehiculele în sine, punctul său forte constă în integrarea tehnologiilor miniaturizate. Aceste micro-tehnologii permit detectarea minelor marine și a dronelor de suprafață prin radare avansate.

În loc de a utiliza elicoptere pentru căutarea manuală a minelor, dronele autonome pot identifica ținte folosind inteligență artificială și filtre de detecție, proces care era rezervat anterior pilotilor de elicopter.

Întrebat despre stadiul dotării forțelor navale române sau bulgare cu astfel de sisteme, în contextul incidentelor frecvente, Cristian Sfichi a menționat că România este destul de slab echipată în ceea ce privește sistemele de dronă și anti-dronă. Bulgaria are situație similară, în timp ce Turcia este mai bine dotată, deși și aceasta are limitări sale. Interesul specialiștilor militari a fost mereu prezent, dorința de a fi la zi cu tehnologiile fiind naturală, dar obstacolul principal a lipsit finanțarea adecvată.

Comparând cheltuielile României pentru apărare cu cele ale Țărilor vecine, precum Polonia, Grecia sau Turcia, se constată că România se situează la limita inferioară a clasamentului regional.

Dronele pot purta și alte echipamente?

Printre inovațiile de care se mândrește cel mai mult reprezentantul Thales se numără sonarul cu tehnologie de detecție a minelor, cunoscut sub denumirea de Synthetic Aperture Sonar (SAS). Această soluție a fost lansată recent, iar marina americană a plasat deja o comandă semnificativă pentru achiziția acestui tip de echipamente. Tehnologia este extrem de relevantă pentru Marea Neagră, unde plutesc sute de mine în derivă și obiecte neidentificate. Din punct de vedere tehnic, această evoluție în domeniul sonarilor este considerată cea mai importantă.

De asemenea, pe drone se pot monta radare foarte mici, capabile să acopere automat zonele de interes și să transmită imagini live și detalii atunci când o țintă se apropie de o zonă specifică.

Strategia de combatere a dronelor este într-o continuă evoluție, ghidată de logica economică. Dacă o dronă costă 50.000 de euro, este invizibil economic să o distrugi cu o rachetă de un milion de euro. Prin urmare, se dezvoltă soluții cinetice viabile financiar. Dronele navale se deplasează mai lent decât cele aeriene, ceea ce face detecția timpurie esențială.

Dacă o dronă navală se apropie cu 30 de noduri pe oră (aproximativ 50 de kilometri pe oră), radarele moderne pot detecta ținta la 300 de kilometri distanță.

Acest interval de timp oferă posibilitatea de a pregăti apărarea și de a folosi mitralierele de bord ale elicopterelor pentru a atinge drona, subliniind importanța avertismentului timpuriu.

O altă componentă crucială a prezentării Thales la Euronaval a fost dedicată soluțiilor modulare pentru protejarea infrastructurii precum Neptun Deep. Într-un spațiu amenajat ca interiorul unui container naval, în fața unei machete colorate violet, Michiel Hommels, directorul de producție al Thales, a prezentat aplicația navală TACTICOS, dezvoltată în parteneriat cu divizia românească, alături de un sistem modular de apărare.

Acest sistem poate fi aplicat atât pe obiective militare, cât și civile.

Soluția bazată pe containere permite extinderea capacității vaselor vechi, cu vârste de 15, 20 sau 25 de ani, prin montarea sistemelor anti-dronă, tunurilor sau lansatoarelor de rachete, în funcție de misiune.

Aceste containere pot fi mutate pe structurile din Neptun Deep și operate de acolo, creând o soluție modulară chiar și pentru platforme industriale care nu sunt nave. Ele pot fi operativ utilizate de unități militare, de la distanță, de pe o navă militară sau de la un centru de comandă, indiferent de locație, chiar și din orice colț al lumii.

Inovația rămâne cuvântul cheie pentru Thales, grupul investind anual 4,5 miliarde de euro în cercetare și dezvoltare în diverse domenii, pentru a menține avantajul tehnologic în fața amenințărilor emergente ale războiului modern.

Citește versiunea completă pe Flux 24 Media