Studenții sârbi intră în cursa electorală pentru a schimba sistemul politic de la Belgrad
Cum a început totul? Prăbușirea gării din Novi Sad!
Mișcarea studențească din Serbia se pregătește să participe la votul parlamentar anticipat programat pentru duminică, intrând în luptă directă cu partidul aflat la putere de 14 ani. În fruntea listei de candidați a coaliției guvernante se află liderul cu tendințe autocratice, Aleksandar Vučić. După aproape doi ani de proteste continue, confruntarea dintre tineri și Vučić intră acum în faza decisivă. Situația seamănă cu povestea biblică a lui David și Goliat, unde forța numerică și resursele sunt de partea puterii, însă inima este cu cei tineri.
În mod neașteptat, șansele studenților de a câștiga nu sunt neglijabile.
Arma cu care studenții atacă aparatul de putere este greu de combătut: lista celor 250 de candidați propuși la alegeri cuprinde profesori, oameni de știință, medici, muncitori, actori și activiști. Majoritatea acestor persoane, necunoscute publicului larg până la acea zi, au fost alese printr-un proces extrem de riguros, care a implicat o serie lungă de evaluări și interviuri.
Instituțiile academice au propus inițial o serie de nume, după care s-au analizat toate nominalizările provenite din întreaga țară. În urma unor dezbateri ample asupra opțiunilor disponibile, adunările studențești au luat deciziile finale. Mii de persoane au participat la acest mecanism decizional – un experiment remarcabil de introducere a democrației directe în sfera politicii convenționale.
În timp ce se desfășura acest proces, opoziția tradițională a fost pusă la o parte, multe dintre partidele sale susținând activ lista studenților. Mișcarea studențească a reușit să transforme alegerile într-un fel de referendum împotriva regimului, o idee rezumată în sloganul „Serbia sau mafia”. Mulți observatori au presupus că tinerii sunt prea lipsiți de experiență sau prea naivi pentru a gestiona o campanie electorală. Însă, având în vedere că unele sondaje indică un sprijin de peste 40% pentru lista studenților, competiția se anunță a fi extrem de strânsă, scrie Filip Balunovic, cercetător la Universitatea din Belgrad și specialist în mișcări sociale, într-o analiză publicată de New York Times.
Originea mișcării studențești se regăsește în anul 2024, odată cu prăbușirea acoperișului gării din Novi Sad, al doilea oraș ca mărime din Serbia, incident în care și-au pierdut viața 16 persoane. Tinerii au ieșit imediat în stradă, cerând ca responsabilii pentru această tragedie să fie trași la răspundere.
Astfel a debutat un șir lung de demonstrații, blocări ale universităților, închideri de drumuri și alte forme de nesupunere civică, care l-au pus pe Vučić în poziție defensivă.
Presiunea socială a devenit atât de mare, încât acesta a decis devansarea alegerilor. Vučić a demisionat, scurtându-și cel de-al doilea și ultimul mandat de președinte, pentru a candida la funcția de premier.
Studenții sunt prea tineri pentru a-și aminti de Vučić din anii ’90, perioadă în care el făcea declarații incendiare, afirmând că, pentru fiecare sârb ucis, vor fi uciși 100 de musulmani. De asemenea, nu-și pot aminti atacurile sale asupra presei din perioada în care a deținut funcția de ministru al Informațiilor, la sfârșitul anilor ’90.
Cu toate acestea, ei au crescut în timpul lungii sale guvernări, o perioadă marcată de reprimarea vocilor critice și a jurnalismului independent, precum și de înflorirea propagandei de stat, menționează profesorul sârb.
Studenții știu, din proprie experiență directă, ce li se întâmplă celor care contestă regimul Vučić. Au fost loviți de mașini în timpul unor adunări pașnice, au fost spionați, arestați și bătuți – atât de poliție, cât și de grupări care au legături cu crima organizată –, unii dintre ei suferind răni grave, precum fracturi de maxilar sau de craniu.
În timpul campaniei electorale, au fost supuși unor acte tot mai intense de intimidare și supraveghere. Zeci de studenți s-au confruntat cu acuzații penale; unii au ales calea exilului, de teama represaliilor.
Studenții au dat peste cap jocul de echilibristică!
Un adversar cum sistemul n-a mai avut ani la rând, fostul președinte sârb a părut să aibă un răspuns pentru orice, scrie Balunovic. Pe plan intern, a îmbinat represiunea cu promisiuni de progres, canalizând opoziția către instituții pe care le controla. Pe plan extern, a condamnat invazia Rusiei în Ucraina, refuzând totodată să participe la impunerea de sancțiuni; l-a primit pe Volodimir Zelenski, dar a permis, în același timp, ca Ratko Mladić – condamnat pentru crime de război – să fie înmormântat cu onoruri militare; a inaugurat o fabrică de drone cu capital israelian și a trimis un reprezentant la funeraliile liderului suprem al Iranului, Ali Khamenei.
Se laudă că are relații atât cu Casa Albă, cât și sprijinul lui Putin.
Mișcarea studențească a dat peste cap acest joc de echilibristică. Spre deosebire de cea mai mare parte a ultimilor 14 ani, Vučić nu se mai confruntă cu o opoziție fragmentată și inertă.
El are în față o generație care și-a construit o identitate colectivă fără a avea un lider central.
După aproape doi ani, este remarcabil faptul că această mișcare, diversă din punct de vedere ideologic, nu s-a divizat și nici nu a dat naștere unor facțiuni rivale.
Studenții continuă să sfideze puterea și îi râd în față.
Când Vučić l-a invitat la o dezbatere televizată pe Ilija Srdanović – cardiolog la Facultatea de Medicină din Novi Sad și figură emblematică a studenților –, profesorul a răspuns folosind jargonul specific cartelelor telefonice preplătite: „Nu aveți suficient credit pentru acest apel”. Într-un gest bizar, Vučić s-a filmat dezbătând în fața unei fotografii a lui Srdanović și a unei pietre – o aluzie stângace la gluma conform căreia până și o piatră ar fi o variantă mai bună decât Vučić.
În schimb, studenții și-au câștigat, cu siguranță, creditul în fața alegătorilor.
Pe 1 noiembrie 2025, la comemorarea prăbușirii acoperișului gării din Novi Sad, unii dintre ei au parcurs sute de kilometri pe jos pentru a ajunge la fața locului. Au venit cu picioarele însângerate, bandajate și complet epuizați. Unii zâmbeau printre lacrimi, la fel ca miile de oameni care i-au întâmpinat.
Campania lor electorală a fost la fel de curajoasă: au denunțat corupția la nivel de stat și au promis manuale școlare gratuite, contracte de muncă pe perioadă nedeterminată după 12 luni, locuințe la prețuri accesibile și câte un medic în fiecare sat.
David a devenit mai puternic. Pe 1 noiembrie se împlinesc doi ani de la tragedia din Novi Sad. Până atunci, se va vedea dacă societatea sârbă e pregătită să transforme experimentul democratic radical al studenților într-o realitate politică, scrie profesorul. Ziua alegerilor – și noaptea alegerilor – ar putea fi tensionate.
Vučić susține că are indicii conform cărora „unii din afara Serbiei și alții din interiorul ei” vor încerca să provoace tulburări; pare o încercare de a transfera responsabilitatea pentru eventualele conflicte asupra altora, încă înainte de exprimarea votului.
Cu toate acestea, prin curajul și imaginația lor politică, studenții au demonstrat că o nouă Serbie și o nouă democrație sunt posibile. David a devenit mai puternic, iar Goliat și-a pierdut echilibrul. Lumea ar trebui să ia aminte, conchide autorul analizei.
Citește versiunea completă pe Flux 24 Media