Suntem în pragul unui al Treilea Război Mondial fără să realizăm?

Poate deveni conflictul din Ucraina unul cu adevărat planetar?

Tensiunile regionale care se amplifică și eforturile puterilor care contestă structura mondială pentru a redistribui echilibrul de putere au determinat o creștere alarmantă a avertismentelor privind posibila izbucnire a unui nou război la scară globală, subliniază analistul Gideon Rachman într-o analiză publicată în Financial Times. O serie de incidente violente s-au produs într-un interval de timp foarte scurt, concentrat într-o singură săptămână. Un atac cu rachete care a provocat victime a forțat închiderea aerogării din Riad. Loviturile aeriene rusești asupra teritoriului ucrainean au costat viața a peste o sută de civili în toată țara.

Polonia a emis o avertire clară privind riscul ca incursiunile ruse pe solul european să provoace pierderi umane. Paralel, Beijingul a demarat o manevră militară de șase zile, desfășată cu muniție reală de-a lungul coastelor sale. Aceste evenimente, grupate împreună, subliniază o creștere bruscă a sentimentului de nesiguranță la nivel planetar.

Zone geografice care au cunoscut pacea ca pe un drept natural timp de mai multe decenii – Europa Occidentală, Estul Asiei și statele din zona Golfului Persic – se confruntă acum cu perspectiva unui conflict armat sau chiar cu realitatea lui.

Rachman identifică un punct de cotitură precis în istoria recentă. Acesta s-a petrecut la Conferința de Securitate de la München, care s-a încheiat pe 20 februarie 2022, doar patru zile înainte ca forțele lui Vladimir Putin să pășească în Ucraina.

Reprezentanți ai serviciilor de informații din SUA și Marea Britanie au afirmat atunci, fără nicio ezitare, că invazia era iminentă.

La o cină într-o unitate hotelieră din orașul german, Andrew Shearer, care ocupa atunci funcția de șef al serviciului de inteligență al Australiei, a relatat o conversație recentă cu Antony Blinken, secretarul de stat american de atunci.

În timpul discuției despre planurile militare rusești, Shearer ar fi spus: „Nu-mi vine să cred că discutăm acest lucru în secolul nostru.” Această declarație surprinde starea de spirit a acelei perioade: certitudinea că atacul va avea loc, combinată cu șocul că un astfel de eveniment se mai poate produce în inima continentului european.

O parte dintre ucrainenii și europenii prezenți la conferință refuzau să accepte scenariul, agățându-se de speranța că totul era o strategie de intimidare a liderului rus sau că datele erau inexacte. Această atitudine amintește de o maximă atribuită frecvent lui Lev Troțki: „Poate că tu nu te ocupi de război, dar războiul se ocupă de tine.”

Au trecut peste patru ani de când Kremlinul a denumit incursiunea sa în Ucraina o „operațiune militară specială”. În acest interval de timp, peisajul diplomatic s-a transformat fundamental.

A devenit obișnuit ca șefii de stat să abordează public tema unui posibil al Treilea Război Mondial.

Într-un schimb de replici televizate cu Volodimir Zelenski, desfășurat în februarie 2025, Donald Trump a acuzat președintele ucrainean că „se joacă cu un nou conflict planetar”.

Trump susținea – și probabil continuă să susțină – că sprijinul occidental oferit Kievului riscă să tragă Statele Unite într-o confruntare directă cu Moscova. La rândul său, Zelenski a repetat de mai multe ori că omenirea se află la marginea unei crize globale.

În viziunea liderului ucrainean, pericolul principal provine din incapacitatea comunității internaționale de a opri agresiunea rusă.

„Toată lumea trebuie să hotărască dacă dorim să stopăm Putinul sau dacă acceptăm declanșarea celui de-al Treilea Război Mondial”, a declarat el.

Este firesc să se aștepte ca un lider aflat în mijlocul unui conflict activ să exagereze gravitatea situației pentru a mobiliza susținere externă. Cu toate acestea, guvernele europene tratează amenințarea cu cea mai mare seriozitate. În zilele care au urmat invaziei la scară largă, guvernul german a proclamat o cotitură istorică (Zeitenwende), deschizând calea pentru investiții de miliarde de euro în modernizarea și extinderea forțelor armate.

În anul 2025, șeful NATO, Mark Rutte, a transmis liderilor de la Bruxelles un mesaj clar: „Noi sunăm următoarea țintă a Rusiei [.] și trebuie să fim pregătiți pentru extinderea conflictului pe care l-au suferit generațiile anterioare”.

Inquietudinea privind un posibil război global nu se limitează la Europa. Xi Jinping avertizează constant față de riscul ca SUA și China să se prindă în așa-numita „capcană a lui Tucidide”. Această teorie, elaborată de Graham Allison de la Universitatea Harvard, susține că istoria este plină de cazuri în care o putere dominantă intră în război cu o putere emergentă care îi contestă poziția.

Ironia constă în faptul că propriile politici ale lui Xi contribuie la intensificarea tensiunilor între marile puteri, chiar dacă el însuși le semnalează. Sub conducerea sa, China a efectuat investiții masive în forțele sale armate și deține acum o flotă militară mai numeroasă decât cea a SUA. De asemenea, Beijingul intensifică presiunea militară și diplomatică asupra Taiwanului, teritoriu pe care a promis să îl preia prin forță dacă va fi necesar.

În timpul mandatului său, președintele american Joe Biden a declarat de patru ori că SUA ar apăra insula în cazul unei invazii chineze.

Deși liderii lumii folosesc frecvent expresia „al Treilea Război Mondial”

Deși liderii lumii folosesc frecvent expresia „al Treilea Război Mondial”, rareori se obosește să definească clar ce implică acest concept. În linii mari, un astfel de conflict ar trebui să prezinte două trăsături esențiale. Prima ar fi participarea directă a celor mai puternice state ale planetei, similar cu situația din Primul și Al Doilea Război Mondial. A doua ar fi extinderea luptelor pe mai multe continente.

Până în prezent, niciuna dintre aceste condiții nu s-a materializat. Cu toate acestea, posibilitatea unei escaladări globale a existat de mult timp, subliniază Rachman. Războiul hibrid dus de Rusia împotriva statelor europene care susțin Kievul, prin acte de sabotaj, incendieri și asasinate, crește semnificativ riscul unei escaladări neintenționate.

Așa cum a afirmat anul trecut cancelarul german Friedrich Merz: „Nu suntem în război, dar nici nu mai suntem în pace”.

Poate deveni conflictul din Ucraina unul cu adevărat planetar? Pentru o parte dintre participanți, acest lucru s-a produs deja.

Când soldați din Coreea de Nord au fost dislocați pe frontul de luptă de partea Rusiei, Zelenski a caracterizat această evoluție drept „primul pas către un război mondial”.

În plus, confruntarea dintre SUA și Iran s-a suprapus peste conflictul ucrainean. Potrivit unor informații larg răspândite, Teheranul a primit asistență din partea Moscovei pentru identificarea și lovirea bazelor americane din Orientul Mijlociu. Kievul, la rândul său, a pus la dispoziția statelor din zona Golfului Persic experiența sa în interceptarea dronelor.

Oficialii occidentali de inteligență sunt tot mai îngrijorați de legăturile dintre Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, o axă a adversarilor. Deși termenul „axă” poate genera dezbateri printre analiști, conexiunile dintre aceste state există și sunt recunoscute public. Rusia și Phenian au semnat un acord de apărare reciprocă în 2024.

Puțin timp înainte de invazia din Ucraina, Putin a vizitat China, iar cele două țări au anunțat un „parteneriat fără limite”. Asistența economică și tehnologică din partea Beijingului a fost crucială pentru ca Moscova să reziste sancțiunilor occidentale și să mențină efortul de război. Aceste patru națiuni sunt unite de nemulțumirea față de structura de securitate condusă de SUA. Rusia contestă extinderea NATO și dorește retragerea alianței. Iranul a lovit bazele militare americane din regiune. Phenian amenință Seoulul, care depinde de protecția Washingtonului.

Beijingul revendică Taiwanul și aproape întreaga Mare a Chinei de Sud și pare hotărât să înlocuiască SUA ca putere dominantă în Pacific.

Mark Rutte a discutat de mai multe ori scenariul în care China și Rusia ar lansa ofensive coordonate în Asia și în Europa. Aceste avertismente apar pe fundalul unei creșteri constante a numărului de conflicte și al victimelor.

Războiul din Ucraina a durat deja mai mult decât cel purtat de URSS împotriva Germaniei naziste. Guvernul britanic estimează că Moscova a pierdut 1,5 milioane de oameni, morți sau răniți, de la începutul invaziei. Pierderile ucrainene sunt mai puțin vizibile în mass-media, dar se ridică, probabil, la sute de mii de persoane.

În Gaza, se estimează că au murit aproximativ 70.000 de palestinieni și 2.000 de israelieni, pe lângă cei 1.200 de oameni uciși în atacul Hamas din 7 octombrie 2023.

Bilanțul conflictelor din zona Golfului este mai redus decât în războaiele precum cel din Irak.

Cu toate acestea, luptele au afectat securitatea unor state considerate până de curând relativ sigure, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Deși războaiele din Iran și Ucraina domină știrile, International Crisis Group a numărat recent 65 de conflicte active în lume, cel mai mare număr de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Conflictul din Sudan, alimentat din exterior, este deosebit de sângeros, cu masacre de civili și peste 14 milioane de oameni strămutați.

Un factor crucial este modificarea balanței de putere la nivel internațional, care încurajează statele cu tendințe revizioniste să conteste dominația americană și a aliaților săi.

În 1989, anul căderii Zidului Berlinului, statele G7 – SUA, Marea Britanie, Germania, Franța, Italia, Canada și Japonia – reprezentau aproximativ două treimi din producția economică mondială și o proporție similară din populația planetei.

Astăzi, această structură s-a schimbat radical, deschizând spațiu pentru noi actori și noi dinamici de putere.