Cozi uriașe la Ateneu pentru recitalul legendarei pianiste Martha Argerich

Debutul stagiunii cu sala arhiplină!

Muzica istorică a Bucureștiului, marcată de anii comunismului, a cunoscut o revenire spectaculoasă a unei tradiții uitate: formarea unor cozi imense la bilete. De data aceasta, mulțimea s-a adunat în fața Ateneului Român, extinzându-se până pe Calea Victoriei.

Oamenii, îmbrăcați la rândul lor cu eleganță, au așteptat liniștiți, aranjați pe două rânduri, pentru a prinde un loc la un eveniment cultural de excepție.

Seara a marcat deschiderea sezonului 2026-2027 al Filarmonicii „George Enescu”. Stagiunea vine cu o programare diversificată, plină de momente mult așteptate, fenomen care explică creșterea semnificativă a interesului publicului meloman.

Această dinamică e ilustrată clar de cifra de 1.000 de abonamente vândute, date pe care directorul Marin Cazacu le-a prezentat cu mândrie în preambulul concertului.

Sala a fost complet ocupată, iar în zona din spate, precum și pe scări, spectatorii au stat în picioare pentru a urmări debutul.

Explozia de energie a Marthei Argerich!

Primele note ale Poemului simfonic Isis — compus inițial de George Enescu și finalizat ulterior de Pascal Bentoniu — au creat imediat o atmosferă de transă.

Interpretarea a fost una meditativă, în care vocile feminine au construit o textură eterică, pe fundalul căreia s-a conturat figura mitologică a zeiței egiptene Isis.

Aceasta simbolizează maternitatea, magia, forțele naturii și renașterea, dar ascundea și o referință subtilă la soția compozitorului, principesa Maruca Cantacuzino, al cărei apelativ alintat era tocmai Isis.

După această introducere plină de mister, entuziasmul din sală a crescut exponențial odată cu aducerea pianului pe scenă. A urmat o explozie de aplauze la apariția legendarei Martha Argerich. La vârsta de 85 de ani, artista demonstrează o vitalitate remarcabilă, urcând pe scenă cu o vervă molipsitoare. La începutul Concertului nr. 3 pentru pian și orchestră în do major, op. 26, compus de Serghei Prokofiev, pianista și-a aranjat cochet părul bogat căzut peste umeri și s-a balansat ușor în ritmul clarinetului care a deschis lucrarea cu un ton nostalgic.

Intrarea pianului a fost bruscă și plină de impact.

Dialog fin sau forță finală?

Martha Argerich a dovedit o stăpânire absolută a partiturii, o confirmare în plus fiind și înregistrarea sa premiată cu Grammy, realizată alături de dirijorul Charles Dutoit.

În prima parte a lucrării, ea a generat o energie electrizantă, cu degete iuți care au parcurs clapele cu agilitatea unor antilope pe-o savană.

Mișcările au fost rapide, ritmurile vertiginoase, frânările bruște, iar accentele tăioase au pus în evidență nu doar virtuozitatea sa inegalabilă, ci și o flexibilitate expresivă rară.

Partea a doua, inima introspectivă a concertului, a scos la iveală latura lirică și rezervată a interpretei. Deși emoția a fost intensă, ea a evitat cu eleganță sentimentalismul ieftin. Tema principală, inspirată dintr-un vechi dans francez, o gavotă, l-a determinat pe dirijorul Mikhail Pletnev să execute, cu umor, mișcări ritmice între orchestră și solistă. Prin gesturi ample, el a subliniat caracterul curtenitor al piesei. Cele cinci variațiuni ulterioare au extins dialogul fin dintre pianistă și ansamblu, adăugând nuanțe pline de haz, dans, sincopă și dramatism.

Ultima secțiune a adus o schimbare radicală de ton. Orchestra și pianul s-au angajat într-o confruntare spectaculoasă, iar pasajele tehnice complexe au ținut spectatorii cu sufletul la gură, hipnotizați de viteză. Martha Argerich i-a dat partiturii lui Prokofiev o agresivitate controlată, explorând o libertate ritmică deplină. Artista a povestit într-un documentar biografic că a învățat acest concert în somn, în tinerețe, ascultând involuntar o colegă de apartament care îl exersa zi de zi.

Ovații și un bis sensibil!

A reușit să-l rețină din memorie, păstrând chiar și micile greșeli ale colegei, fixate subconștient.

Interpretarea de aseară a ridicat sala în picioare. Aplauzele au zguduit Ateneul timp de minute în șir, iar o nouă coadă s-a format lângă scenă, de data aceasta pentru a-i oferi flori.

Copleșită de buchete și vizibil emoționată, Martha Argerich a revenit pentru un bis. Sugestia hazlie a dirijorului Mikhail Pletnev, care a intonat primele note din Sonata lunii de Beethoven, a fost ignorată.

La fel ca la Festivalul Enescu din 2023, după același concert de Prokofiev, pianista argentiniană a ales prima piesă din ciclul Kinderszenen de Schumann, „Von fremden Ländern und Menschen”, punând accent pe finețe și fluiditate.

Aplauzele au izbucnit din nou, încheind o seară memorabilă.