Actualitate 6 min citire

Educația timpurie din România: înscrisi pe hârtie, absenți în clasă

De Simona Dragomir

Educația timpurie din România: înscrisi pe hârtie, absenți în clasă

Datele OCDE confirmă decalajele!

Participarea la educația timpurie în România: o criză de acces și de resurse

România se confruntă cu un decalaj semnificativ față de media europeană în ceea ce privește implicarea copiilor în programele de îngrijire și învățare timpurie.

Conform statisticilor Eurostat din 2024, toate cele opt regiuni de dezvoltare din țară se situiază sub limita de 85%, în timp ce media Uniunii Europene a atins 94,4%.

Țara noastră se numără printre statele membre cu cea mai joasă rată de participare la activitățile care vizează dezvoltarea copiilor în primii ani de viață, înainte de startul școlar.

În timp ce ținta europeană pentru anul 2030 este fixată la 96%, România rămâne în coada clasamentului. Există zone în Europa unde aproape toți copiii sunt cuprinși în aceste programe, dar România se află la polul opus.

Datele Eurostat pentru 2024 arată că niciuna dintre cele opt regiuni de dezvoltare nu a depășit pragul de 85% pentru copiii cu vârste cuprinse între 3 ani și începutul învățământului primar obligatoriu.

La nivel european, rata de participare a fost de 94,4%, iar 99 dintre cele 198 de regiuni pentru care există date au atins deja obiectivul de 96% stabilit pentru 2030.

În detaliere pe regiuni, Nord-Vest înregistra o rată de 82,9%, urmată de Centru, cu 82,2%. În partea inferioară a clasamentului se află Nord-Est, cu doar 70,6%. În regiunea București-Ilfov, procentul era de 74%, iar în Sud-Muntenia, de 74,5%. Roxana Paraschiv, reprezentanta organizației Salvați Copiii, comentează că această situație nu este o noutate, ci o problemă cronică.

„În privința accesului, nu, nu e o surpriză”, afirmă ea.

Știm că avem probleme cu accesul la educația timpurie, în special pentru copiii sub 3 ani.

Dar încă suntem în urma țintelor și pentru copiii cu vârsta între 3 ani și începerea școlii, a precizat coordonatoarea Centrului de Informare, Documentare și Cercetare privind Drepturile Copilului din cadrul Salvați Copiii, într-un interviu pentru Adevărul.

Datele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) confirmă aceste decalaje. În 2024, doar 69,6% dintre copiii români în vârstă de 3 ani erau înscriși în programe de îngrijire și educație timpurie, comparativ cu media OCDE de 81,5%.

Pentru grupa de vârstă 3–5 ani, rata de participare era de 76,5%, în timp ce media organizației se situa la 86%. În ceea ce privește copiii sub 3 ani, doar 5,4% erau cuprinși în programele încadrate de OCDE în categoria ISCED 01. Aceste cifre plasează România pe locul 27 din 30 de țări analizate.

Situația este similară și la nivel de cheltuieli publice.

În 2023, România aloca echivalentul a 4.766 de dolari pentru fiecare copil între 3 și 5 ani, o sumă considerabilă mai mică decât media OCDE, care era de 10.331 de dolari.

O problemă esențială, subliniază Roxana Paraschiv, este decalajul dintre înscriere și frecventare reală. Din experiența Organizației Salvați Copiii știm că între ponderea de înscriere și ponderea de frecventare mai există încă o prăpastie, explică ea. Mulți copii sunt formal înscriși, dar nu ajung constant la grădiniță din cauza distanței sau a costurilor indirecte pe care familiile nu le pot acoperi. În unele cazuri, dificultățile sunt atât de mari încât părinții nu își permit nici măcar echipamentul necesar pentru sezonul rece. Sunt copii care sunt înscriși și care nu au o prezență regulată. Fie din cauza distanței față de grădiniță, fie din cauza faptului că familiile nu își permit costurile indirecte, detaliază reprezentanta organizației.

Ce se întâmplă cu copiii din familii sărace?

Vorbim de familii care nu își permit încălțăminte de iarnă cu care copilul să poată merge până la grădiniță și atunci nu îl duc.

Sunt înscriși cu bună credință, după care familia sau comunitatea nu mai poate asigura condițiile necesare pentru frecventare, a adăugat Paraschiv.

Problemele de transport amplifică aceste obstacole, în special în mediul rural, unde distanțele sunt mari și soluțiile de deplasare nu sunt adaptate la copiii foarte mici. În astfel de condiții, doar existența unui loc disponibil nu garantează participarea constantă la activitățile educaționale. În ciuda acestor bariere, educația timpurie rămâne un instrument crucial pentru reducerea inegalităților, mai ales pentru copiii din familii dezavantajate.

„Sunt multe studii care susțin că acesta este nivelul pe care se poate interveni cel mai ieftin și cel mai eficient pentru egalizarea șanselor”, subliniază reprezentanta Salvați Copiii.

Chiar și un program de patru ore, în zonele unde nu se pot susține creșe și grădinițe cu program prelungit, aduce beneficii semnificative, mai ales când acasă copiii nu au aceleași oportunități de învățare.

„Pentru copil, acele patru ore petrecute în prezența unui specialist, într-un mediu orientat spre educație, fac o diferență foarte mare”, explică ea.

În special pentru copiii din familii cu resurse limitate, în care părinții au un nivel de educație scăzut sau se confruntă cu alte dificultăți, grădinița reprezintă o șansă de a dobândi abilități esențiale pentru succesul școlar ulterior. „Acelea patru ore le oferă copiilor posibilitatea să bifeze niște achiziții pe care acasă n-ar avea cum să le bifeze și care i-ar trage tare în urmă odată intrați pe poarta școlii”, afirmă Roxana Paraschiv.

În ultimii ani, numărul copiilor care beneficiază de servicii de creșă a crescut, dar accesul rămâne inechitabil, în special în mediul rural.

Deși s-a dublat numărul de copii care merg la creșe, progresul nu a atins în mod echitabil toate categoriile de copii, în special cele mai vulnerabile.

„Este o îmbunătățire a situației, dar nu cu țintă pe cei mai vulnerabili, nici măcar la antepreșcolar”, constată Paraschiv.

O altă lacună majoră este lipsa materialelor educaționale de bază. Deși s-au făcut investiții în mobilier și infrastructură, cărțile, jocurile și jucăriile necesare zilnic presupun cheltuieli constante pe care autoritățile nu le acoperă întotdeauna. Roxana Paraschiv povestește că a întâlnit cadre didactice care se bazează pe donații pentru a avea cu ce să lucreze. O educatoare mi-a spus că, de 15 ani de când e în grădiniță, nu a primit un creion din partea autorităților.

Tot ce are la grădiniță a strâns din donațiile prietenilor și participând la diverse concursuri cu premii în materiale educative, relatează ea.

Investițiile trebuie să însemne mai mult decât reabilitarea clădirilor; resursele pentru activitățile cu copiii nu ar trebui să cadă în sarcina părinților, altfel se menține decalajul între copiii cu părinți care își permit aceste costuri și cei din familii fără posibilități. „Dacă părinții nu mai privesc grădinița ca pe un spațiu unde ne «parcăm» copiii, ar trebui ca și autoritățile să nu mai privească grădinița ca un spațiu unde copiii sunt doar «parcați»”, subliniază reprezentanta Salvați Copiii.

Pentru a sprijini familiile vulnerabile, organizația propune vouchere educaționale și programe de masă care să încurajeze participarea. Momentul distribuției acestor vouchere este critic: trebuie să coincidă cu începutul anului școlar, perioadă în care cheltuielile familiilor sunt la maxim. „Aceste vouchere ar fi extrem de necesare la începutul anului școlar, când familiile au cele mai mari cheltuieli legate de școală și grădiniță”, explică Paraschiv.

Deși aceste măsuri nu acoperă toate nevoile, ele fac o diferență semnificativă pentru familiile cele mai defavorizate.

„Nu sunt suficiente, categoric, dar pentru o familie vulnerabilă fac diferența”, concluzionează ea.

Distribuie: Facebook Twitter WhatsApp

Sursă: Adevărul

Alte știri:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.