România intră în cea mai grea lună energetică din an, sub umbra secetei severe

O vulnerabilitate critică pentru riscurile actuale?

Octombrie, luna care pune la încercare reziliența rețelei electrice din România

Sistemul energetic național traversează o fază extrem de tensionată, consecință directă a unei perioade prelungite de secetă severă, a oprirei celor două reactoare nucleare de la Cernavodă și a scăderii semnificative a resurselor disponibile pentru generarea de curent. În acest context, luna octombrie se impune ca un test major de rezistență, moment în care autoritățile trebuie să gestioneze simultan creșterea solicitărilor la consum, producția redusă a centralelor hidroelectrice și incertitudinea privind disponibilitatea surselor regenerabile.

Pentru a face față acestei provocări, Guvernul a decis prelungirea stării de alertă energetică până la data de 31 octombrie, acordând totodată Transelectrica noi instrumente operaționale.

Acestea permit intervenția rapidă în cazuri de dezechilibru major, inclusiv posibilitatea suspendării exporturilor sau a impunerii limitărilor de consum, dacă producția internă nu mai este capabilă să acopere integral cererea.

O vulnerabilitate critică, care definește profilul riscurilor actuale, o reprezintă situația hidrologică excepțional de defavorabilă. Nivelurile apei Dunării au scăzut la cote extrem de joase, afectând direct funcționarea centralii nucleare de la Cernavodă. Unitatea 1 a fost oprită la finalul lunii iulie, iar Unitatea 2 a suferit o oprire forțată la mijlocul lunii august. Revenirea ambelor reactoare în funcțiune în prima jumătate a lunii octombrie depinde acum exclusiv de evoluția nivelului apei din fluviu.

Prognozele tehnice evidențiază un interval de risc maxim cuprins între 15 și 22 octombrie, perioadă în care nivelul apei ar putea atinge sau chiar depăși pragul critic de -262 de centimetri.

Lipsa debitului necesar la Baziaș, punctul de intrare a Dunării pe teritoriul românesc, combinată cu o îmbunătățire lentă a regimului hidric al râurilor interne, complică procesul de repornere a reactorilor.

Această absență lasă rețeaua fără o componentă esențială a energiei produse în bandă, amplificând presiunea asupra celorlalte surse.

Sectorul hidroenergetic nu oferă momentan o compensare eficientă pentru deficitul existent. Producția Hidroelectrica este penalizată dublu: atât de lipsa resursei de apă, cât și de mecanismele de funcționare ale pieței energiei.

Compania își concentrează activitatea principalmente în intervalele de vârf, adică dimineața și seara, în timp ce în restul zilei, producția poate coborî la doar 200-300 MW.

Această valoare este considerabil mai mică decât capacitatea instalată totală, care se situează în jurul a 6.400 MW. Practic, o porțiune substantială din potențialul hidroenergetic rămâne neexploatat, deoarece apa disponibilă trebuie administrată cu o prudență extremă pentru a asigura continuitatea sistemului.

Pe lângă constrângerile de producție, volumul cererii de energie electrică se va intensifica în această perioadă.

Sunt regenerabilele o plasă de siguranță suficientă?

Estimările pentru octombrie prevăd un consum care poate atinge aproximativ 8.000 MW în intervalul orar 18:00-22:00. Acesta este exact momentul în care presiunea asupra infrastructurii electrice atinge cote maxime. Termocentralele funcționate pe cărbune pot oferi un aport de maximum 1.200 MW, dar stocurile limitate de combustibil nu permit o funcționare continuă la putere nominală.

De aceea, aceste grupuri sunt mobilizate preponderent în zilele lucrătoare, când necesarul de energie este mai mare.

Sursele regenerabile nu constituie o plasă de siguranță suficient de robustă pentru a echilibra sistemul.

Deși producția eoliană poate atinge puncte maxime de 2.500 MW, pentru începutul lunii octombrie se anticipatează valori mult mai modeste, cuprinse între 600 și 1.000 MW.

La nivel fotovoltaic, provocarea este accentuată de scurtarea duratei zilei și de apariția frecventă a norilor.

Producția maximă estimată se situează sub 2.800 MW, iar scăderea puterii generate în cursul după-amiezii este rapidă, exact înainte de intrarea în perioada de vârf a consumului.

Dependenta față de importuri nu poate fi considerată o soluție universală magică pentru rezolvarea crizei. România nu se poate sprijini nelimitat pe energia provenită din regiune, țările vecine confruntându-se cu propriile dificultăți, iar piața regională fiind supusă aceluiași tip de presiuni.

Un exemplu elocvent este cazul Ungariei, unde centrala nucleară de la Paks are programată retragerea temporară din exploatare a unui grup cu o capacitate de 500 MW.

În aceste circumstanțe, spațiul de manevră pentru a importa volume mari de energie electrică se reduce considerabil.

În fața unui astfel de scenariu, cadrul adoptat de Guvern oferă Transelectrica flexibilitatea de a acționa treptat, în funcție de gravitatea dezechilibrului identificat. Primul pas constă în majorarea rezervelor tehnologice ale unităților care pot funcționa cu combustibili alternativi și în pornirea grupurilor aflate în rezerva tehnică.

Dacă aceste măsuri se dovedesc insuficiente, următoarea etapă implică reducerea sau anularea capacității de interconexiune și a exporturilor, astfel încât electricitatea disponibilă să fie menținută exclusiv în circuitul național.

Într-un scenariu de risc maxim, autoritățile pot dispune limitarea consumului în tranșe succesive, măsura ultimă pentru a asigura stabilitatea întregii rețele.