Anca Pandrea, actrița care a dat viață personajelor Teatrului de Comedie, a murit la 71 de ani

Teatrul de Comedie plânge-o pe Anca Pandrea!

Lumea teatrală din Capitală este în doliu. Anca Pandrea, una dintre cele mai apreciate interprete ale scenei românești, a părăsit lumea celor vii la 71 de ani.

Ultimele știri

Rusia folosește votul electronic ca capcană pentru înrolare în armatăSocial-democrații decid luni dacă susțin Mureșan pentru premierRaluca Turcan cere sprijin pentru guvernul MureșanDenis Alibec spune cum ar fi reacționat dacă ar fi fost bărbat

Dispariția sa lasă un gol imens, nu doar în rândul colegilor, ci și al spectatorilor care au crescut cu rolurile sale.

Teatrul de Comedie din București, instituția cu care actrița a fost legată indisolubil, a publicat un comunicat oficial. Mesajul transmite regretul profund al casei de cultură și condoleanțele sincere către familie, colegi și public.

A fost o carieră de aur, construită pe scenă, care se oprește astăzi.

Născută pe 16 februarie 1946, la Făgăraș, Anca Pandrea și-a început drumul spre artă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, pe care l-a absolvit în 1970. Deși debutul academic s-a făcut acolo, destinul profesional i-a rezervat o asociere permanentă cu Teatrul de Comedie. Acolo a oferit viață unor personaje memorabile, construind o carieră bogată și diversificată. Pe paginile de socializare, instituția a enumerat producțiile majore în care actrița a fost protagonistă sau a avut roluri de importanță critică.

Realizările sale se întind pe decenii.

Cum a transformat Anca Pandrea scena teatrală într-un adevărat univers artistic?

Printre primele roluri de impact se numără interpretarea în „Volpone” de Ben Jonson, montaj realizat de Ion Cojar în 1974, precum și rolul din „Noaptea la Madrid”, adaptare după Calderon de la Barca, regizată de Daniel Ceccaldi în 1975.

Anul 1976 a marcat prezența sa în „Plicul” al lui Liviu Rebreanu, sub bagheta regizorală a lui Lucian Giurchescu, iar în 1977 a apărut în „Cercul de cretă caucazian” de Bertolt Brecht, tot cu Lucian Giurchescu în scaunul de regie.

Cariera sa a continuat să prindă amploare în anii care au urmat. În 1978, a jucat în „Măseaua de minte” scrisă de Corneliu Marcu, regizată de George Teodorescu, iar în 1979 a participat la două spectacole semnificative: „Cinema” de Jean Anouilh, cu Horea Popescu, și „Livada de vișini” a lui Anton Cehov, regizată de Lucian Giurchescu.

Anul 1980 a adus rolul din „Harold și Maude” de Colin Higgins, sub regia Sandei Manu, urmat de „Există nervi” de Marin Sorescu, regizat de Florin Fătulescu în 1981.

În 1986, a fost parte din distribuția „Aceștii nebuni fățarnici” de Teodor Mazilu, regizat de Nicolae Caranfil, iar în 1989 a interpretat piesa „Scaiul” a lui Georges Feydeau, cu Ion Lucian la regie. Anul 1990 a marcat prezența în „D’ale protocolului” de Paul Everac, regizat de Alexandru Darie, iar în 1991 a apărut în „Papagalul verde” de Arthur Schnitzler, cu Lucian Giurchescu.

Ultimele apariții menționate includ „Amphitryon” de Molière, regizat de Valeriu Moisescu în 1993, și „D’ale carnavalului” de I. L. Caragiale, montaj al lui Mihai Manolescu din 1994.

Această cronologie reflectă o constantă prezență pe scena capitalenei, consolidând statutul actriței ca o figură centrală a teatrului românesc contemporan.