Economie 3 min citire

De ce nu mai cumpără prosperitatea pacea socială în Europa?

De Raluca Petrescu

De ce nu mai cumpără prosperitatea pacea socială în Europa?

S-a rupt pactul social european?!

Tensiunile care zguduie acum continentul, de la satele din Franța până la marile orașe din Grecia, ascund o criză mult mai adâncă. La prima vedere, oamenii ies în stradă din motive locale: pensii, salarii, chirii sau taxe prea mari.

Însă, dincolo de aceste scântei, se vede o problemă uriașă: promisiunea că fiecare generație va trăi mai bine decât precedenta a început să se destrame.

Nici România nu scapă de acest tăvălug, prinsă între inflație, economie stagnantă și presiunea bugetară. Întrebarea devine aceeași ca la vecinii noștri: cine trăiește mai bine de pe urma progresului și cine plătește nota de plată?

Mulți ani la rând, înțelegerea a fost simplă: muncești, plătești taxe și ai acces la servicii publice bune, protecție socială și un nivel de trai în creștere. Doar că această promisiune s-a fisurat grav.

De ce PIB-ul crește, dar oamenii o duc greu?!

În Franța, lumea e în stradă din cauza pensiilor și a taxelor. În Spania, tinerii văd cum chirijile și prețul caselor rămân o misiune imposibilă, indiferent cât de mult crește economia.

Grecii simt că revenirea de după criză nu le-a acoperit pierderile din anii de austeritate, în timp ce în Belgia, reformele pe piața muncii s-au lovit de zidul sindicatelor.

Trăim un paradox ciudat: cifrele arată că suntem mai bogați, dar oamenii simt opusul.

Produsul Intern Brut numără bunurile și serviciile produse, dar nu vede cât de greu îi este unui tânăr să plătească chiria, ce bani rămân în familie după utilități sau dacă un pensionar își permite medicamentele.

Ne minte inflația în cifre?!

Această prăpastie dintre statistici și viața reală alimentează furia. O economie poate merge pe plus, în timp ce puterea de cumpărare a oamenilor scade. Salariile nominale pot crește, dar dacă prețurile la locuințe o iau înainte, beneficiul se topește. În plus, companiile pot raporta profituri record fără ca angajații să vadă acești bani în portofele.

Mai e o iluzie legată de inflație.

Când rata scade de la 10% la 3%, viața nu se ieftinește, ci doar se scumpește mai lent. Șocurile din trecut rămân înscrise în facturile de azi.

Așa se face că, deși autoritățile se laudă cu temperarea prețurilor, bugetele familiilor sunt în continuare sufocate, mai ales că energia, locuințele și serviciile de bază înghit bucăți tot mai mari din venituri.

Când statul rămâne fără bani de liniște socială?!

Creșterea economică ajunge să pară doar o poveste din rapoarte, nu o realitate din buzunarele cetățenilor.

Cazul Franței arată cel mai bine această ruptură. Statul francez, obișnuit să cumpere liniștea socială prin ajutoare generoase, a rămas fără bani.

Pe 17 octombrie, autoritățile au numărat peste 550.000 de oameni la proteste.

Mișcarea a pornit de la nemulțumirile elevilor și studenților legate de educație, dar a atras imediat mase de oameni striviți de scumpiri, salarii plafonate și infrastructură publică lăsată în paragină.

Distribuie: Facebook Twitter WhatsApp

Sursă: HotNews

Alte știri:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.