Directorul de la Gheorghe Lazăr: Oboseala cronică a dus la pensionarea anticipată a patru profesori

Dinamica internă a fost explorată profund la dezbaterea moderată de Diana

Declarațiile recente ale conducerii instituțiilor de învățământ din Capitală au adus în prim-plan o criză structurală a sistemului educațional, marcată de epuizarea fizică și morală a cadrelor didactice. Ionela Neagoe, managerul Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” din București, a subliniat într-o intervenție publică faptul că numărul educatorilor capabili să genereze rezultate remarcabile scade constant, iar cauza principală constă într-o oboseală cronică care a determinat retragerea anticipată a unor specialiști valoroși.

Ultimele știri

Rusia folosește votul electronic ca capcană pentru înrolare în armatăSocial-democrații decid luni dacă susțin Mureșan pentru premierRaluca Turcan cere sprijin pentru guvernul MureșanDenis Alibec spune cum ar fi reacționat dacă ar fi fost bărbat

Această situație a fost analizată detaliat în cadrul emisiunii InfoEdu, difuzate de TVR Info pe data de 6 septembrie, zi în care directoarea a oferit detalii îngrijorătoare privind fluxul de personal din unitatea sa.

În cursul discuției, Ionela Neagoe a explicat că, în anul școlar curent, trei profesori specializați în disciplinele din domeniul real au solicitat pensionarea înainte de termen, iar un coleg din sfera disciplinelor umaniste a optat pentru demisie. Aceste plecări nu au fost izolate, ci reflectă o tendință generală în care profesorii considerați „potriviti” pentru a susține ritmul academic și a oferi suport elevilor devin din ce în ce mai rari.

Directoarea a punctat că acești educatori reușeau să ridice nivelul performanței studenților din punctele lor de plecare, transformând notele slabe în rezultate solide, însă pierderea lor lasă un gol greu de umplut în echipa didactică.

Ovidiu Șontea, cadru didactic de matematică la Colegiul Național „Tudor Vianu” din București, a completat perspectiva Ionelei Neagoe, arătând că epuizarea nu este singurul factor care afectează profesorii, ci se adaugă și lipsa recunoașterii sociale a efortului depus. El a menționat existența unei forme de repulsie sau silă din partea societății, care percepe profesiunea de profesor ca fiind uneori nesemnificativă sau insuficient valorificată.

Șontea a criticat modul în care legislația salarială a plasat profesorii într-o grilă defavorabilă, unde plafonul remunerativ al acestei profesii coincide cu pragul minim al altor ocupații, ceea ce subliniază o nedreptate structurală independent de suma exactă a banilor implicați.

Dezbaterea moderată de Diana Dumitrașcu a permis explorarea mai profundă a dinamicii interne din școli. Ionela Neagoe a oferit un exemplu concret pentru a ilustra capacitatea cadrelor didactice motivate de a schimba destinul academic al elevilor. Ea a relatat cazul unui student care a promovat clasa a XII-a cu o medie de 10 la limba franceză, dar care, la integrarea în liceu, înregistra note cuprinse între 2 și 3 la aceeași disciplină, demonstrând o lacună majoră de cunoștințe.

Părintele elevului era inițial iritat de discrepanța dintre notele anterioare și cele actuale, considerând că fiului său i se oferise o a doua șansă, dar directoarea a insistat că școala nu este un loc de iertare automată, ci de asimilare a materiilor.

În final, elevul a reușit să obțină note de 7 și 8, urcând până la 9, o evoluție monitorizată intenționat de Neagoe pentru a demonstra că, cu un profesor angajat, progresul este posibil.

Șontea a comparat complexitatea educației cu patru ore petrecute!

Întrebată dacă a reușit să convingă profesorii plecați să rămână, Ionela Neagoe a Ea a justificat această decizie internă prin faptul că munca din ultimii ani a fost o luptă continuă, distinctă de simpla activitate didactică, iar efortul cumulativ a devenit insuportabil. Această confesiune a deschis ușa pentru intervenția lui Ovidiu Șontea, care a subliniat aspectul psihologic al profesiei: imposibilitatea de a trăi într-un mediu social care susține permanent că profesorii nu fac bine ceea ce le este dat de făcut.

Moderatoarea a întrebat despre soluțiile posibile pentru a remedia această percepție negativă, iar Ionela Neagoe a Deși moderatoarea a subliniat experiența și respectul de care se bucură interlocutoarele în mediul școlar, Neagoe a insistat că nu există o soluție magică. Ovidiu Șontea a intervenit pentru a clarifica natura problemei, descriind-o ca pe un cerc vicios pe care profesorii nu îl pot rupe singuri.

El a argumentat că, odată ce societatea a devenit mai puțin educată, aceasta nu mai recunoaște lipsa de respect pe care o acordă cadrelor didactice, creând o barieră culturală.

Șontea a ilustrat complexitatea educației prin comparația dintre cele patru ore petrecute în sala de clasă, unde se încearcă formarea elevului, și restul zilei, când copilul se întoarce într-un mediu familial sau social controlat diferit, dominat de platforme digitale precum TikTok sau de dinamici familiale variabile. Acest contrast face ca educația școlară să fie adesea contrabalansată de influențele externe, ducând la concluzia că există categorii de elevi care par „needucabili” deoarece mediul non-scolar primează asupra celui academic.

Ionela Neagoe a contestat parțial această teorie, declarând că nu crede în existența copiilor needucabili și că ura socială nu provine exclusiv din neinformare, ci este prezentă și printre persoane cu studii superioare care indică cu degetul profesorii, considerându-i că nu își merită salariul.

Discuția a evoluat spre distincția dintre instruire și educație, Ovidiu Șontea precizând că posesia studiilor academice echivalează cu instruirea, nu neapărat cu educația morală sau socială. Neagoe a recunoscut această nuanță, cerând scuze pentru imprecizia terminologică anterioară, și a adăugat că percepția negativă pare a fi o intenție deliberată de a manipula opinia publică, o atitudine pe care, în prezent, este dificil de schimbat.

Ea a ironizat existența „experților în educație” din societate, sugérând că, deși există profesioniali reali, mulți alții – psihologi, economiști sau pasionați de tehnologie – pretind să știe cum trebuie predat, evaluat sau cum ar trebui utilizat inteligența artificială în clasă, fără a oferi soluții concrete sau proiecte sustenabile.

Finalul conversației a lăsat în urmă imaginea unui sistem educațional aflat într-o impas, unde profesorii se simt umiliți și subevaluați, iar societatea pare incapabilă să recunoască valoarea muncii didactice. Declarațiile celor doi profesioniști, transmise pe TVR Info, au evidențiat nu doar o problemă de resurse umane, ci o criză de identitate profesională, în care oboseala cronică se îmbină cu lipsa de recunoaștere socială, ducând la o eroziune treptată a calității educației oferite generațiilor viitoare.

Această perspectivă critică pune accent pe necesitatea unei reconsiderări a statutului profesorului în ierarhia valorilor sociale, pentru a evita pierderea definitivă a unor cadre cheie care au demonstrat capacitatea de a transforma potențialul elevilor în realizări academice concrete.