World Vision spune că România are o problemă de acces la educație, nu de rezultate

World Vision România, care își bazează expertiza pe 36 de ani de prezență în

Impactul pe care îl au factorii socio-economici asupra parcursului academic al elevilor din România este central în analiza realizată de Fundația World Vision România privind testarea internațională PISA 2025. Organizația subliniază faptul că provocarea fundamentală a sistemului nostru nu constă în obținerea unor scoruri medii satisfăcătoare, ci în capacitatea statului de a asigura exercitarea efectivă a dreptului la instruire pentru fiecare minor, indiferent de contextul familial sau geografic. Analiza datelor publicate recent relevă disparități semnificative între categorii sociale, o problemă agravată de faptul că cei care părăsesc prematur sistemul de învățământ nu sunt incluși în probele de evaluare, ceea ce creează o imagine incompletă a realității educaționale.

Ultimele știri

Rusia folosește votul electronic ca capcană pentru înrolare în armatăSocial-democrații decid luni dacă susțin Mureșan pentru premierRaluca Turcan cere sprijin pentru guvernul MureșanDenis Alibec spune cum ar fi reacționat dacă ar fi fost bărbat

În mediul rural, unde fundația își desfășoară activitatea principală, semnele precursoare ale abandonului școlar devin vizibile cu mult înainte ca elevul să se retragă formal din școală.

Acestea includ acumularea unor note slabe de la un an la altul, frecvența repetenției, absențele frecvente, lipsa fondurilor necesare achiziționării materialelor didactice sau a biletelor de transport, precum și dificultatea financiară a familiilor de a susține continuarea studiilor, aspect care se intensifică critic în momentul tranziției de la gimnaziu la liceu.

Organizația propune o serie de măsuri concrete menite să atenuze aceste decalaje înainte ca ele să se transforme în abandon definitiv. Printre prioritățile identificate se numără începutul investițiilor masive în educație încă din etapa preșcolară, tratând educația timpurie ca pe o strategie cheie în combaterea inegalității. Este esențială redistribuirea resurselor către zonele cu nevoi acute, acordând totodată o autonomie mai mare instituțiilor școlare în gestionarea bugetelor. Școlile care înregistrează cele mai mari deficiențe ar trebui să beneficieze de cadre didactice specializate și de suporturi dedicate pentru predare. Procesul de evaluare trebuie recalibrat pentru a monitoriza progresul individual al elevilor, permițând intervenții timely înainte ca diferențele de competențe să se adâncască ireversibil.

În plus, Evaluarea Națională ar trebui să verifice competențele reale dobândite, iar trecerea în ciclul gimnazial să fie protejată de mecanisme de selecție care tind să favorizeze copiii din familii cu posibilități financiare de a plăti cursuri de pregătire suplimentară.

World Vision România, care își bazează expertiza pe 36 de ani de prezență în comunitățile vulnerabile, se oferă partener autorităților pentru elaborarea unui plan național coerent, axat pe reducerea disparităților educaționale, acoperind intervalul de vârstă de la grădiniță până la intrarea în liceu, cu obiective precise și monitorizare periodică a rezultatelor. Declarația de poziție a organizației, datată 9 septembrie 2026, indică faptul că România se situează încă departe de media OCDE în ceea ce privește competențele fundamentale, iar performanța unui elev este strâns legată de statutul său socio-economic și de specificul instituției școlare la care este înscris. Scorurile obținute de elevii noștri au fost de 425 de puncte la disciplina Științe, 419 la Matematică și 413 la abilități de Lectură.

Aceste valori plasează din nou România pe locul antepenultim în clasamentul Uniunii Europene, situând țara noastră în intervalul 48-55 în rândul țărilor și economiilor participante, variabil în funcție de domeniul testat. La noul tip de probă, dedicat rezolvării computaționale a problemelor, România a înregistrat 442 de puncte, un rezultat care rămâne sub media generală a OCDE. Comparativ cu ediția din 2022 a testării PISA, evoluția a fost negativă în toate cele trei domenii tradiționale: s-au înregistrat scăderi de 16 puncte la Lectură, de 9 puncte la Matematică și de 3 puncte la Științe.

O parte semnificativă din elevi rămâne sub nivelul de competențe considerat minim. Concret, 52% dintre tinerii români în vârstă de 15 ani nu ating nivelul de bază la Matematică, proporție similară, de 48%, fiind înregistrată la Lectură, iar 46% la Științe. Doar 1% dintre participanți au atins nivelurile superioare de performanță la lectura textelor. În noul domeniu al rezolvării problemelor prin mijloace computaționale, 57% dintre elevii români se încadrează sub Nivelul 3, un prag pe care agenția OCDE îl consideră un indicator util pentru stabilirea unor competențe solide în acest sector. Totuși, datele PISA reflectă doar o fragment din realitatea educațională. Probele vizează exclusiv adolescenții de 15 ani care sunt încă înregistrați în școli, de la clasa a VII-a în sus. Tinerii care au abandonat deja școala nu sunt luați în calcul în statistici.

În România, eșantionul folosit pentru PISA 2025 acoperă aproximativ 76% din totalul populației de 15 ani.

Inegalitatea este evidentă în cifrele finale: diferența de 122 de puncte între

În comunitățile rurale monitorizate de World Vision, riscul abandonului este palpabil mult înainte de plecarea efectivă din sistem: notele slabe se acumulează anual, absenteismul și repetenția sunt frecvente, iar lipsa fondurilor pentru transport și materiale, alături de incapacitatea familiei de a susține cheltuielile educaționale, devin obstacole majore, mai ales la trecerea în liceu.

Mihaela Nabăr, directorul executiv al Fundației World Vision România, a declarat că PISA ne oferă o lecție esențială: nu ne putem aștepta la rezultate uniforme de la copii cărora li se oferă șanse radical diferite. Pentru unii elevi, familia poate acoperi costurile meditațiilor, poate achiziționa un laptop, poate asigura transportul către un liceu de prestigiu și poate interveni rapid la apariția dificultăților. Pentru alții, continuitatea școlii depinde de existența unei mese calde, de un bilet de autobuz sau de o bursă. Școala publică are obligația de a oferi tuturor competențele de bază, indiferent de venitul părinților. Când un copil părăsește școala prematur, acesta dispare din statistici.

De aceea, sunt necesare resurse suplimentare și intervenții mai puternice tocmai în comunitățile unde riscul rămânerii în urmă sau al abandonului este cel mai ridicat.

Inegalitatea este evidentă în cifrele finale: diferența de 122 de puncte între elevii avantajați și cei dezavantajați. La disciplina Științe, elevii din sfertul socio-economic cel mai înalt au obținut, în medie, cu 122 de puncte mai mult decât cei din sfertul cel mai scăzut. La nivelul OCDE, această diferență este de 85 de puncte. Statutul socio-economic explică aproximativ 22% din variația rezultatelor la Științe în România, comparativ cu o medie de 12% în țările OCDE. La Lectură, diferența dintre cele două sferturi este, de asemenea, de 122 de puncte. România ocupă locul 4 din 86 de sisteme educaționale pentru care există date la acest indicator, plasându-se printre țările cu cele mai mari decalaje de performanță legate de factorii socio-economici. Doar 7% dintre elevii dezavantajați reușesc să ajungă în sfertul superior al performanței la Științe, față de o medie OCDE de 12%.

Inegalitatea se manifestă și la nivel inter-instituțional.

România se numără printre cele zece sisteme educaționale participante la PISA în care diferențele de performanță dintre școli sunt foarte mari: peste jumătate din variația rezultatelor la Științe este asociată direct cu școala la care învață elevul. Aceasta înseamnă că, pentru un copil din România, contează enorm nu doar resursele familiale, ci și calitatea școlii la care are acces. Reducerea disparităților între instituții trebuie să devină o prioritate absolută a politicilor educaționale.

Datele interne ale World Vision România ilustrează modul în care se construiesc aceste decalaje în viața cotidiană. Conform raportului „Bunăstarea copilului din mediul rural 2024”, 41% dintre elevii de gimnaziu din rural declară că nu intenționează să continue studiile la liceu, preferând să se orienteze spre muncă, activități în gospodărie sau cursuri de calificare. Ieșirea din sistemul educațional începe în unele cazuri încă de la vârsta de 13 ani și se accentuează pe măsură ce adolescentul crește. 24% dintre copiii din mediul rural iau doar două mese pe zi, iar 23% merg uneori sau întotdeauna la culcare flămânzi, deoarece acasă nu există alimente suficiente.

Alte date indică faptul că, deși 80% dintre tinerii din mediul rural și din comunități vulnerabile își doresc să urmeze studii superioare, unul din trei se teme că familia nu va dispune de resursele financiare necesare pentru a-i susține pe durata facultății.

Ce trebuie schimbat: intervenții care reduc decalajele înainte ca ele să devină abandon. Investiția trebuie să înceapă la grădiniță, nu la primul examen major. Educația timpurie trebuie tratată ca una dintre principalele politici de reducere a inegalității: acces și participare la grădiniță, resurse pentru învățare, profesori bine pregătiți și colaborare constantă cu părinții. Estonia, cea mai performantă țară din UE la PISA 2025 la Științe și Matematică, pune educația timpurie printre fundamentele sistemului său. Prin programul „Start în educație”, World Vision România a ajuns la 240.000 de copii preșcolari, 50.000 de părinți și 9.000 de educatori. Mai multe resurse trebuie direcționate acolo unde nevoile sunt mai mari, dar și cu mai multă autonomie în utilizarea lor.

Finanțarea școlilor trebuie să țină cont mai puternic de sărăcie, ruralitate, izolare, riscul de abandon și pierderile de învățare.

În același timp, descentralizarea și creșterea autonomiei școlare pot permite școlilor și comunităților să decidă mai bine cum folosesc resursele, în funcție de nevoile reale ale elevilor. Mai multă autonomie trebuie însă însoțită de responsabilitate și de evaluarea periodică a rezultatelor: autoritățile trebuie să poată măsura ce intervenții educaționale funcționează, pentru ce copii și cu ce rezultate în raport cu resursele investite. Pentru copiii vulnerabili, o singură intervenție este insuficientă; este necesar un lanț de suporturi coordonate, care să acopere întregul traseu educativ, asigurând astfel echitatea reală a șanselor și prevenind excluderea din sistemul de învățământ înainte ca aceasta să devină ireversibilă.