Internațional 7 min citire

Declarația comună a lui Xi, Putin și Trump: ce riscă România

De Simona Dragomir

Declarația comună a lui Xi, Putin și Trump: ce riscă România

Xi Jinping a susținut ceva aproape implicit!

Formatul diplomatic recent adoptat la Shenzhen pare a conta mai mult decât conținutul textual al declarațiilor emise de președinții Statelor Unite, Chinei și Rusiei.

Această întâlnire sugerează o flexibilitate extremă în privirea frontierelor, unde hărțile geopolitice pot fi redesenate pe loc, în timp ce Vladimir Putin cere o protecție juridică internațională robustă, iar Organizația Națiunilor Unite ar trebui restructurată sub supravegherea exclusivă a celor trei mari puteri.

Aflați mai jos ce riscă România în acest nou scenariu global.

În cadrul evenimentului de la Shenzhen, Rusia a obținut statutul de partener egal la masa negocierilor globale, alături de China și Statele Unite. Această poziționare a generat imediat o serie de manevre simbolice și declarative din partea Kremlinului.

Vladimir Putin a afirmat, în urma discuțiilor trilaterale, că summitul de la Ialta din 1945 s-a limitat la recunoașterea realităților militare create la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial.

El a solicitat explicit o nouă ratificare de tip Ialta, bazându-se pe premisa că cele trei superputeri actuale vor trebui să se pună de acord asupra noilor realități din lume.

Diferența fundamentală constă în faptul că, în 1945, SUA, Marea Britanie și URSS au validat un rezultat deja consolidat pe câmpurile de luptă.

Cererea actuală a lui Putin este inversă: el dorește ca o situație pe care Rusia nu a reușit să o cucerească pe plan militar – controlul total asupra Donbasului – să fie acceptată ca o „realitate” prin ratificări diplomatice ale celor trei mari puteri, ignorând voința Europei. Acest mecanism nu se limitează la gestionarea relațiilor interstatale, ci oferă marilor jucători posibilitatea de a-și valida reciproc câștigurile unilaterale ca pe niște fapte consumate.

Xi Jinping a susținut, aproape implicit, narativul lui Putin atunci când a menționat „preocupările legitime de securitate”. Această formulare standard este folosită de Beijing pentru a justifica, începând cu anul 2022, nemulțumirile Rusiei legate de extinderea NATO spre est.

Vladimir Putin a adăugat că Rusia nu va sacrifica nimic și nu se va întoarce la începutul anilor 1990, perioadă marcată de extinderea alianței atlantice, proces care a debutat în 1997.

Liderul de la Kremlin a mai declarat că SUA și Rusia aveau deja un acord la întâlnirea din Alaska, contract care ar fi fost blocat de „sponsorii europeni”.

Prin această afirmație, liderul rus scoate Europa de la masa de negociere, plasând-o în rolul unei piedici care stă în calea unui acord deja validat.

O altă scenă remarcabilă a implicat corespondentul postului Rossia1 TV, care l-a întrebat pe ofițerul de marină purtând valiza nucleară dacă acesta o poartă și el.

Militarul a confirmat imediat, într-o scenă care pare a fi fost regizată, deoarece un oficial de rang înalt nu ar răspunde spontan la astfel de întrebări. Mesajul transmis este că Rusia participă la negocieri ca un egal prin forța arsenalului său, deși economia sa este de zeci de ori mai mică decât a celorlalte două state, dar și că o parte din armamentul nuclear poate fi utilizată pentru a schimba harta acolo unde nu a reușit să o modifice pe teren.

Riscurile pe termen scurt cresc, inclusiv pentru România. Liderul de la Moscova a precizat că nu mai negociază încetări ale focului limitate la anumite zone, în special după loviturile asupra podului din Strâmtoarea Kerci, și că riposta va fi „mult mai dureroasă”.

Ucraina propusese anterior un armistițiu pentru infrastructura energetică, variantă neacceptată, iar opțiunea maritimă a fost retrasă practic de pe masă.

Pentru România, acest lucru înseamnă că zona gri de pe mare se poate lărgi în zilele următoare, mai ales că porturile ucrainene de la Dunăre și coridorul spre Sulina sunt țintele cele mai probabile pentru o ripostă care să lovească economic Kievul și să testeze din nou frontierele NATO.

În discursul său de după întâlnirea trilaterală, Xi a declarat, în stilul tradițional chinez, că „dialogul și negocierea reprezintă calea corectă pentru rezolvarea diferendelor” și că, atâta timp cât dialogul continuă și ușa rămâne deschisă, există speranță pentru pace. Astfel, Beijingul nu intenționează să exercite presiuni asupra Moscovei pentru terminarea războiului din Ucraina.

Stilul chinezesc din discursul lui Xi?

Președintele chinez consideră cele trei state au ajuns la un „consens” astăzi la Shenzen, iar de acum încolo trebuie să răspundă provocărilor cu simț de răspundere, să promoveze pacea prin cooperare și să avanseze împreună în construirea unei lumi mai bune.

Pentru Uniunea Europeană, deci și pentru România, aici ar putea fi un risc de durată. Un format China, Rusia, SUA care se repetă devine un for unde se discută securitatea europeană fără europeni. Azi a fost doar primul pas.

România, „pivot geopolitic”? În cartea „Marea tablă de șah. Geopolitica lumilor secolului XXI”, Zbigniew Brzezinski descrie „jucătorii geostrategici”, adică state cu puterea și voința de a proiecta influență dincolo de propriile frontiere (SUA, Rusia, China, în varianta din 1997, azi s-ar putea adăuga Germania, Franța și India) și „pivoții geopolitici”, altfel spus, state a căror importanță nu vine din puterea proprie, ci din poziția lor sensibilă: controlează un acces, un coridor sau o resursă pe care „jucătorii” o dispută și prin aceste avantaje ar putea să le dea sau să le refuze marilor jucători anumite opțiuni (ediția în limba română a apărut în 2000, la editura Univers Enciclopedic).

România de azi s-ar putea califica la categoria „pivoți”, nu prin alegere, ci prin geografie, fiindcă Gurile Dunării sunt singurul culoar prin care cerealele ucrainene mai ajung la export pe mare, iar Constanța e nodul logistic al flancului estic al NATO.

Teoria lui Brzezinski subliniază că valoarea unui pivot e relațională, nu intrinsecă, deci depinde de cât de mult au nevoie „jucătorii mari” de el și poate crește sau scădea brusc dacă apare o nouă alternativă. În acest caz, riscul cel mai mare pentru România este să fie ignorată sau abandonată în această periferie, pe malul unei mări care dă în clocot.

Dacă consensul de la Shenzen se menține pe termen mediu sau lung și Washingtonul capătă un interes mai mare în stabilitatea relației cu Moscova decât în costul strategic al coridorului dunărean, valoarea României ca pivot pentru SUA scade, nu pentru că geografia s-ar schimba, ci pentru că se schimbă calculul jucătorului mare.

Statutul pivoților, e derivat, nu propriu, de aceea destul de instabil.

La Shenzhen s-a cristalizat o formulă consensuală, care ar putea afecta Europa în general și România în particular.

Mai întâi, cererea lui Putin pentru o „nouă Ialta” și formula lui Xi despre marile puteri care „iau în serios” securitatea tuturor arată în aceeași direcție: deciziile despre regiunea noastră pot fi luate fără noi.

România nu e numită, dar e vizată.

În al doilea rând, România e un pivot, iar valoarea îi vine din Marea Neagră, din coridorul Sulina-Dunăre și din flancul estic, în funcție de cât de multă nevoie au marile puteri occidentale de ea.

Dacă SUA pune relația cu Rusia deasupra coridorului și poziției strategice, valoarea scade fără ca România să fi făcut ceva. În al treilea rând, strategia corectă pentru România e să devină indispensabilă atât pentru europeni, cât și pentru Statele Unite.

Hub-ul de securitate trebuie construit cu Germania și UE, în paralel cu cererea de trupe americane și cu un comandament regional cu Turcia.

Mesajul lui Nicușor Dan de la Berlin merge în această direcție.

În al patrulea rând, zona gri din Marea Neagră se poate lărgi, fiindcă Rusia lovește nave în apele teritoriale fără să atingă pragul Articolului 5 al NATO.

În fine, punctul slab al României ține de politica internă.

Instabilitatea guvernamentală, ezitarea președinție-guvern privind delegația la Berlin la summit-ul de voință al statelor care susțin Ucraina, plus o Bulgarie care tinde spre Moscova fac România mai ușor de ocolit.

Coerența internă ar trebui să devină o strategie de securitate.

Distribuie: Facebook Twitter WhatsApp

Sursă: Adevărul

Alte știri:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.