Europa, SUA și Canada strâng condițiile pentru imigrația economică
Vizele H-1B în SUA sunt limitate anual!
Politicile de imigrare din Europa, SUA și Canada devin mai selective, cu accent pe calitatea forței de muncă
Ultimele știri
Zelenski tăcut când i s-a cerut părerea despre apelativul lui Trump pentru Putin
Fostul șef de la CFR Marfă preia noua companie Carpatica Feroviar
Producția mondială de vin a căzut la un minim istoric din cauza vremii extreme
Călin Georgescu află astăzi decizia definitivă privind arestul la domiciliuRegimurile de imigrație din Uniunea Europeană, Statele Unite și Canada au intrat într-o nouă fază, caracterizată printr-o selecție mai riguroasă a angajaților străini.
În loc să se concentreze pe volumul total de imigranți, aceste state pun accent pe profilul profesional al candidaților și pe condițiile lor după sosire. Pentru companiile care recrutează la nivel internațional, inclusiv cele din România, înțelegerea acestor schimbări este esențială pentru planificarea forței de muncă pe termen lung.
Canada: selecție pe criterii economice
Canada a anunțat un plan de imigrație pentru perioada 2026–2028, care reduce țintele pentru noile sosiri temporare ale lucrătorilor și studenților la 385.000 în 2026, 370.000 în 2027 și la același nivel în 2028. În schimb, ținta pentru noii rezidenți permanenți rămâne stabilă la 380.000 pe an. Din aceștia, 64% în 2027 și 2028 vor fi selectați pe bază economică, iar restul pentru reîntregirea familiei, statut de refugiat sau motive umanitare.
Sistemul Express Entry, principalul instrument canadian de selecție, a fost extins în februarie 2026 cu noi categorii, inclusiv pentru cercetători și manageri seniori cu experiență anterioară în Canada.
În plus, evaluarea credințialelor educaționale este obligatorie pentru candidații care au studiat în afara Canadei, deși această evaluare nu conferă dreptul de a exercita o profesie reglementată; licența profesională se obține separat la nivel de provincie.
SUA: sistemul H-1B și schimbările din 2026
În Statele Unite, alocarea vizelor H-1B pentru specialiști este limitată anual. Până în 2025, când cererile depășeau plafonul, selecția se făcea prin tragere la sorți, cu șanse egale pentru toți candidații. Începând din 2026, acest mecanism se schimbă: candidații cu salarii mai mari și cu profil profesional mai solid au prioritate la selecție, fără ca ceilalți să fie exclusi complet.
În septembrie 2026, un ordin executiv a impus autorităților să ia în considerare, la analiza cererilor H-1B, disponibilizările efectuate sau planificate de angajator pe posturi similare.
Această măsură nu modifică numărul total de vize, ci modul în care se evaluează fiecare cerere individuală.
UE: „EU Talent Pool” și directiva privind calificările
Comisia Europeană a lansat inițiativa „EU Talent Pool” ca răspuns la deficitul de forță de muncă în Uniune.
Regulamentul aferent a intrat în vigoare la 1 iunie 2026, iar platforma digitală ar trebui să fie operațională pe deplin până la sfârșitul anului 2027, cu participarea voluntară a statelor membre.
Această platformă va conecta angajatorii cu candidați din afara UE pentru ocupațiile cu cerere mare. Totuși, o ofertă obținută prin acest instrument nu conferă automat dreptul de intrare sau de ședere; procedurile naționale de imigrare rămân obligatorii.
În paralel, la 15 septembrie 2026, Comisia a propus o directivă privind recunoașterea calificărilor cetățenilor din afara UE, care prevăde standarde comune și un termen maxim de patru luni pentru finalizarea procedurilor.
Deși este încă o propunere, ea semnalează o tendință clară: recunoașterea profesională devine componentă integrală a politicii de imigrație.
Drepturile după pierderea locului de muncă
O diferență semnificativă între cele trei regiuni privește ce se întâmplă cu lucrătorul străin după ce își pierde angajamentul.
În Uniunea Europeană, Directiva (UE) 2024/1233, cu termen de transpunere la 21 mai 2026, permite titularilor de permis unic să își schimbe angajatorul în anumite condiții.
România urmează aceeași logică, dar cu provocări specifice!
După pierderea locului de muncă, aceștia beneficiază de o perioadă de grație de cel puțin trei sau șase luni, în funcție de durata șederii anterioare, timp în care permisul rămâne valabil.
În Canada, accentul este pus pe acordarea rezidenței permanente pentru cei care sunt deja în țară și dețin competențele cerute de piața muncii. În SUA, un deținător de viză H-1B poate începe imediat să lucreze pentru un nou angajator, sub anumite condiții. Dacă își pierde locul de muncă, are la dispoziție cel mult 60 de zile, fără a depăși șederea autorizată.
În septembrie 2026, Departamentul pentru Securitate Internă (DHS) a propus eliminarea acestei perioade de grație, dar propunerea nu a intrat încă în vigoare.
România: distincția între rutele D/AM1 și D/AM2
România urmează aceeași logică a selecției, dar cu provocări specifice. OUG nr. 32/2026 a introdus o distincție clară între două rute de viză: D/AM1, destinată lucrătorilor înalt calificați și altor categorii speciale, și D/AM2, rezervată lucrătorilor permanenți, sezonierilor și transfrontalerilor.
Accesul pe ruta D/AM2 depinde de lista ocupațiilor deficitare, aprobată prin ordin al ministrului muncii. Procedura trece printr-o platformă unică, WorkinRomania, unde angajatorii trebuie să se înregistreze și, pentru anumite rute, să obțină autorizare. Astfel, statul controlează nu doar cine este admis în țară, ci și cine are dreptul de a recruta.
Totuși, stabilitatea juridică a acestui mecanism a fost pusă la încercare. În septembrie 2026, Curtea de Apel București a suspendat executarea ordinului care aprobă lista ocupațiilor deficitare, așteptând hotărârea instanței de fond. Ca urmare directă, pe platforma WorkinRomania au fost dezactivate fluxurile aferente rutei D/AM2: înregistrarea și autorizarea angajatorilor pentru această rută, precum și depunerea cererilor unice, au fost oprite.
Ruta D/AM1 a rămas operațională pentru angajatorii deja înregistrați. Această situație a forțat autoritățile să caute soluții rapide.
Pe 20 octombrie 2026, Ministerul Muncii a anunțat continuarea consultărilor pentru deblocarea procedurilor, iar pe 26 octombrie a supus dezbaterei publice un proiect de modificare a metodologiei de întocmire a listei.
Până la o decizie finală, nu a fost comunicat un termen oficial pentru reluarea fluxului D/AM2. Între timp, angajatorii care planificaseră recrutări pe această rută au fost obligați să amâne procesele sau să exploreze alte căi, în funcție de profilul candidatului.
Implicații practice pentru companii
Din această analiză comparativă, companiile care recrutează la nivel internațional pot extrage câteva lecții esențiale. În primul rând, profilul candidatului devine mai important decât simplu număr de cereri. În SUA, un salariu mai mare crește șansele de selecție pentru viza H-1B, iar în Canada, majoritatea noilor rezidenți permanenți sunt aleși pe bază de studii, experiență și nevoile pieței.
În al doilea rând, statutul după sosire trebuie evaluat din faza de planificare.
Diferențele de perioadă de grație – trei sau șase luni în UE, 60 de zile în SUA – pot fi decisive pentru decizia candidatului și pentru planificarea transferurilor interne.
În al treilea rând, recunoașterea calificărilor trebuie clarificată înainte de relocare. Dacă licența profesională nu este obținută în avans, angajatul poate ajunge în țara de destinație fără a putea începe munca pentru care a fost angajat.
În sfârșit, planificarea trebuie să se bazeze pe regulile deja în vigoare, nu pe cele doar anunțate.
Unele măsuri, precum eliminarea perioadei de grație în SUA sau directiva europeană privind calificările, sunt încă în stadiu de propunere, iar „EU Talent Pool” devine operațional abia spre sfârșitul lui 2027.
În România, blocarea rutei D/AM2 arată că chiar și măsurile adoptate pot fi suspendate.
Prin urmare, înainte de a comunica o dată de începere candidatului, companiile ar trebui să confirme disponibilitatea procedurilor, să prevadă marje de timp pentru întârzieri și să identifice rute alternative.
Canada, SUA și UE merg în aceeași direcție: contează mai puțin câți lucrători străini sunt primiți și mai mult cine sunt aceștia și ce pot face după sosire. Avantajul strategic revine companiilor care tratează mobilitatea internațională ca o componentă a strategiei de resurse umane pe termen lung, nu ca o soluție de ultim moment.
Sursă: Adevărul
Alte știri:
Zelenski tăcut când i s-a cerut părerea despre apelativul lui Trump pentru Putin…
Fostul șef de la CFR Marfă preia noua companie Carpatica Feroviar…
Producția mondială de vin a căzut la un minim istoric din cauza vremii extreme…
Călin Georgescu află astăzi decizia definitivă privind arestul la domiciliu…