DIICOT cere respingerea proiectului de dezincriminare a consumului de droguri

Proiectul modifică radical rolul autorităților în sancționare!

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) a emis un aviz negativ ferm în legătură cu inițiativa legislativă B544/2026, înregistrată la Senat în data de 5 octombrie. Documentul propune o schimbare fundamentală în regimul sancționării consumului personal de substanțe psihoactive, trecând de la pedepsele închisorii la amenzi contravenționale.

Reprezentanții parchetului specializat au conchis că propunerea nu poate fi susținută, fie în varianta originală, fie prin modificări punctuale, deoarece defectele sale sunt structurale, nu redacționale.

Textul legislativ transformă în fapte contravenționale actele prevăzute în articolul 4 din Legea nr. 143/2000, atunci când sunt săvârșite exclusiv pentru uz personal. Este vorba despre cultivare, producere, fabricare, preparare, cumpărare și deținere. Sancțiunea prevăzută este o amendă cuprinsă între 1.000 și 3.000 de lei. În plus, introducerea sau scoaterea substanțelor din țară, precum și importul și exportul, devin și ele contravenții dacă scopul este consumul propriu, cu o gamă de amenzi de 1.500 la 3.500 de lei.

În aceste ipoteze, contrabanda calificată este exclusă din sfera de aplicare. Propunerea include și prevederi privind spațiile de consum supravegheat în cadrul unităților sanitare, iar actele săvârșite anterior ar beneficia retroactiv de noile reguli.

Una dintre cele mai mari neclarități ale textului privește lipsa oricărui prag cantitativ.

Expunerea de motive recunoaște explicit că proiectul nu stabilește limite numerice pentru a distinge consumatorul de traficantul. Consecința directă, subliniază DIICOT, este că orice cantitate pentru care nu se poate demonstra destinația de vânzare ar fi sancționată cu amendă.

Același gest material poate fi, în funcție de interpretarea agentului constatator, fie o contravenție, fie o infracțiune cu pedeapsă de închisoare de 3 la 10 ani sau 5 la 15 ani (10 la 20 de ani pentru introducerea în țară a drogurilor de mare risc).

Procurorii susțin că o astfel de normă încălcește principiul previzibilității legii, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 176/2022, care este citată chiar de inițiatori.

Proiectul se bazează pe modele internaționale pe care nu le urmează corect. Portugalia utilizează un prag legal bazat pe cantitatea necesară pentru consumul mediu individual pe o perioadă de 10 zile.

Republica Moldova aplică praguri specifice pentru fiecare substanță, iar Cehia a stabilit limite prin lege. Statele care au legalizat cannabis-ul au fixat valori numerice precise pentru numărul de plante.

În schimb, țări precum Franța sau Suedia, care nu au astfel de praguri, păstrează incriminarea deținerei pentru consum, astfel încât evaluarea se face de la caz la caz, desprindând două infracțiuni, nu o simplă amendă.

Proiectul modifică radical rolul autorităților în procesul sancționării. În sistemul curent, orice deținere de droguri declanșează deschiderea unui dosar penal condus de un procuror, care stabilește încadrarea juridică. În sistemul propus, agentul de poliție constatator ridică substanțele, iar formațiunea specializată a poliției aplică amenda. Documentul de motivare precizează că evaluarea destinației drogurilor revine exclusiv personalului specializat al poliției. DIICOT avertizează că procurorul ar fi informat despre fapta doar dacă polițistul însuși o califică drept infracțiune. Parchetul descrie această situație ca o „zonă de vulnerabilitate la presiuni și corupție”, în absența oricărui mecanism de verificare ulterioară.

Un vânzător stradal ar putea fi tratat ca un simplu consumator, plățind doar jumătate din minimul amenzii.

Distincția dintre o amendă și o pedeapsă de până la 20 de ani ar fi stabilită printr-o procedură administrativă, condusă de instanțe care nu dispun de instrumentele procesului penal.

Țările de Jos nu constituie un precedenț valid pentru soluția propusă. Acolo, deținerea rămâne interzisă, iar toleranța se bazează pe decizia procurorului de a nu urma proces penal, bazată pe praguri publicate, de exemplu 5 grame de cannabis.

În Belgia, deținerea de cannabis rămâne o infracțiune, iar poliția se limitează doar la constatarea faptei.

Un alt aspect critic vizează principiul ne bis in idem. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile pot fi considerate „acuzații în materie penală”.

Un proces-verbal care devine definitiv ar putea fi echivalat cu o hotărâre definitivă. Dacă ulterior se descoperă că aceleași substanțe erau destinate vânzării, urmărirea penală pentru trafic ar putea fi blocată. Procurorii amintesc că România a fost deja condamnată la CEDO în cauza Mihalache, într-o situație similară.

Conform Ordonanței Guvernului nr?

Pe de altă parte, calea inversă, de la dosarul penal de trafic la contravenție, ar fi ineficientă: termenul de prescripție de un an pentru aplicarea sancțiunii ar expira de regulă înainte de încheierea unei anchete penale, lăsând faptele nesancționate în orice formă.

Parchetul susține că sancționarea contravențională a importului și exportului încalcă Convenția ONU din 1988 și Convenția unică din 1961.

Articolul 3 din Convenția din 1988 permite un tratament diferit doar pentru deținerea, cumpărarea sau cultivarea pentru consum personal, dar nu și pentru import, export, producere sau fabricare, pe care statele sunt obligate să le incrimineze.

Alternativele la condamnare sunt posibile pentru cazurile de mică gravitate, dar presupun păstrarea caracterului infracțional al faptei. Decizia-cadru europeană face excepție pentru consumul personal, însă nu înlătură obligațiile asumate prin convențiile ONU.

DIICOT identifică o contradicție internă în text: expunerea de motive afirmă că traficul „rămâne integral o infracțiune”, deși articolul 3 din Legea nr. 143/2000, denumit în expunere „trafic internațional”, este tocmai ceea ce proiectul transformă în contravenție pentru ipoteza consumului propriu. În practică, spun procurorii, s-ar deschide o breșă în piața transfrontalieră și online. Destinatarul unui colet comandat din străinătate ar putea invoca „import pentru consum propriu”, iar vânzătorul din afara țării nu ar avea contact cu jurisdicția română. Livrarea supravegheată, care presupune comiterea unei infracțiuni, ar deveni greu de aplicat.

Sancțiunea ar fi „iluzorie”, iar componenta medicală ar rămâne „doar în titlu”.

Conform Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, contravenientul poate plăti jumătate din minimul amenzii în termen de 15 zile.

DIICOT calculează că sumele efectiv plătite ar fi de 500 lei pentru deținerea de droguri de risc și 750 lei pentru cele de mare risc, respectiv 750 și 1.000 lei pentru import.

Avertismentul ar putea fi aplicat chiar și pentru heroină sau cocaină. Agravanta propusă dublează doar maximul amenzii, ceea ce face ca plata a jumătate din minim să o neutralizeze.

Un medic depistat cu heroină ar plăti aceeași sumă ca oricine altcineva, iar deținerea într-o școală sau într-un loc de detenție nu ar costa mai mult.

Proiectul nu prevede consecințe pentru reiterare și nicio sancțiune complementară, spre deosebire de Italia, unde se poate suspenda permisul de conducere sau pașaportul. Pentru minorii între 14 și 16 ani care nu au venituri, sancțiunea ar rămâne practic fără mijloc de executare.

Componenta de sănătate publică ar exista, în opinia parchetului, doar în titlu.

Evaluarea medicală este facultativă pentru adulți, se efectuează doar cu consimțământul persoanei, iar refuzul sau abandonul nu produc nicio consecință. Decizia de trimitere la evaluare aparține polițistului, nu unor comisii din sistemul de sănătate, cum se întâmplă în Portugalia. Prin abrogarea articolului 20, ar dispărea singurul mecanism care condiționa un beneficiu (renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea) de participarea la un program de asistență.

Proiectul ar restrânge și accesul la tratament în penitenciar pentru consumatorii condamnați pentru alte infracțiuni.

DIICOT invocă experiența românească: după Decizia ÎCCJ nr. 10/2018, achiziția de substanțe psihoactive neînscrise în tabele, pentru consum propriu, nu mai este sancționată, iar fiecare depistare se încheie prin clasare, fără obligație și fără măsură terapeutică. Rezultatul ar fi „un consumator invizibil”, care apare ciclic în aceleași locuri, adesea și în calitate de distribuitor.

Procurorii atrag atenția că noul articol 4 ar sancționa contravențional, fără limită cantitativă, fabricarea, extragerea și prepararea drogurilor. Asta include laboratoare improvizate cu risc de incendiu și explozie sau culturi de cannabis de orice dimensiune.

Pentru comparație, țările care au legalizat cultivarea (Malta, Luxemburg, Germania) permit doar câteva plante, iar în Portugalia cultivarea pentru consum propriu a rămas o infracțiune.

Concluzia DIICOT este că un proiect care afirmă că „nu legalizează niciun drog” lasă mai mult spațiu cultivării și fabricării decât legislațiile care legalizează efectiv aceste acte.

Puncte slabe suplimentare includ reglementarea penitenciare, procedura de distrugere a drogurilor și dispozițiile tranzitorii. Parchetul subliniază că lipsa unui cadru clar pentru executarea sancțiunilor și pentru tratamentul consumatorilor ar genera o practică neuniformă și o presiune crescută asupra sistemului de sănătate.