Politică 3 min citire

Ion Cristoiu îl ia la țintă pe Nicușor Dan: Disonanțe între pace și reconstrucție?

De Adrian Voinea

Ion Cristoiu îl ia la țintă pe Nicușor Dan: Disonanțe între pace și reconstrucție?

Reconstrucție pe timp de război sau teatru al absurdului?

Nicușor Dan a intrat în vizorul jurnalistului Ion Cristoiu, care taxează dur o contradicție majoră din discursul oficial al președintelui.

În ediția sa, publicistul a pus pe tapet un paradox greu de înghițit: cum poți să promiți reconstrucția Ucrainei, când tu însăți susții că pacea e încă departe?

Totul pornește de la a treia ediție a Forumului pentru Reconstrucția Ucrainei, desfășurat între 22 și 23 octombrie. Evenimentul a adunat în jur de 160 de vorbitori în diverse panouri de discuții, printre ei numărându-se și Luca Niculescu. Doar că, notează Cristoiu, rostul acestor dezbateri devine o enigmă în momentul în care șeful statului ne spune că frontul e în plină escaladare. E greu să vorbești despre ridicarea ruinelor și a infrastructurii când bombardamentele se întețesc pe zi ce trece.

De ce trebuie tocmai România să repare totul?

Mai mult, criticile lovesc și în rolul pe care Bucureștiul și-l asumă.

Jurnalistul se întreabă retoric de ce tocmai România – și nu greii planetei, precum Germania, Marea Britanie sau SUA – ar trebui să tragă ponoasele și să joace un rol cheie în economia postbelică a vecinului de la nord.

Chiar dacă ni se vinde placa unei poziții geostrategice ideale, bani băgați în astfel de forumuri cu formă fără fond rămân o ecuație cu multe necunoscute.

Cum se împacă mesajul Cotroceniului cu realitatea de pe front?

Ținta principală a tirului editorial este însă comunicatul oficial scos pe piață de Administrația Prezidențială. Documentul oficial trimis la forum pare rupt în două.

Pe de o parte, ne descrie o Rusie scăpată de sub control, care provoacă NATO și fuge de orice formă de pace – o viziune îmbrățișată cu ardoare și de Nicușor Dan.

Pe de altă parte, același text dă asaltul asupra reconstrucției Ucrainei, un proces care, prin definiție, cere măcar un armistițiu. Cristoiu vede aici o piesă marca Eugène Ionesco, glumind amar că România a devenit un adevărat laborator al absurdului.

Oare textele de la Palat sunt scrise de doi oameni diferiți?

Cât despre explicație?

E simplă: probabil că textul a fost cusut cu ață albă de două minți diferite – una care vedea doar rachete și alta care își amintea totuși de ce s-a dat adunarea.

Concluzia trasă de analist e tăioasă: nu poți face planuri de șantier fără un dram de pace. Chiar și în somn sau în delir, logica cere o încetare a focului înainte de a turna primele fundații. Așa se face că prezența președintelui la o asemenea reuniune dă cu virgulă față de propria retorică alarmistă. Până la urmă, e o anomalie greu de digerat să sărbătorești viitoarele construcții la București, în timp ce șeful statului ne repetă zilnic că drumul spre pace e blocat cu lacătul.

Distribuie: Facebook Twitter WhatsApp

Sursă: Gândul

Alte știri:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.