Șeful CNAS: Avem lipsuri de medicamente anticancerigene, dar vina nu e a noastră

De ce CNAS nu poate controla stocurile

Horațiu Moldovan, președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), a confirmat marți ce mulți pacienți știau deja: unele terapii, inclusiv citostaticele esențiale în lupta contra cancerului, au întârzieri în furnizare. Oficialul a admis existența acestor goluri, dar a ținut să sublinieze un lucru important: problema nu vine din interiorul CNAS. Cauzele sunt externe.

Ultimele știri

Alibec și Armstrong se confruntă într-o partidă amuzantă pe terenul de fotbal românescCele mai frumoase sate din lume: topul global al satelor pitoreștiRusia folosește votul electronic ca capcană pentru înrolare în armatăSocial-democrații decid luni dacă susțin Mureșan pentru premier

Potrivit informațiilor difuzate de News.ro, Moldovan a explicat că situația este una comună și în alte state membre ale UE, generată de dificultăți în fabricație sau în logistica distribuției. Punctul central al argumentării sale este separarea clară dintre rolul de finanțator și cel de operator logistic. Casa Națională plătește și decontează medicamentele, dar importul lor este gestionat de structuri din Ministerul Sănătății. Deoarece importul este o activitate comercială, CNAS nu are atribuții directe de control asupra fluxurilor de mărfuri. Așa se explică de ce discontinuitățile nu pot fi imputate direct instituției pe care o conduce.

O problemă sistemică, nu locală

În acest context, șeful CNAS a notat un detaliu subtil, dar revelator: reprezentanții pacienților au corectat terminologia folosită de oficiali, preferând termenul de „discontinuități” în locul celui de „criză”. O distincție semantică care spune mult despre percepția publică a gravității situației.

Analiza situației arată o tendință globală: lanțurile de aprovizionare farmaceutică sunt extrem de sensibile la oscilațiile prețurilor materiilor prime și la limitele de producție ale companiilor internaționale. Chiar dacă CNAS garantează lichiditatea financiară necesară rambursării tratamentelor, lipsa unui mecanism propriu de intervenție asupra stocurilor importate generează tensiuni frecvente între autorități și asociațiile de pacienți. Această diferențiere tehnică dintre funcția de plată și cea de logistică ajută la clarificarea percepției publice, chiar dacă instituția insistă că problemele sunt tranzitorii și nu intrinseci sistemului național de asigurări.