Când trebuie să îți faci primul control ORL pentru a preveni pierderea auzului

De ce amânarea controlului auditiv poate fi contraproductivă?

Verificarea periodică a capacității auditive nu ar trebui să aștepte până când simptomele devin evidente, deoarece degradarea funcției de auz se produce adesea într-un mod imperceptibil, progresiv. La fel cum vederea se deteriorează odată cu trecerea anilor, și auzul suferă transformări legate de îmbătrânire, motiv pentru care medicii specialişti subliniază importanța monitorizării regulate.

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

Întrebarea esențială rămâne: la ce vârstă este indicat să programăm prima vizită la medicul otolaringolog pentru a ne asigura că totul este în regulă?

Alain Londero, specialist în domeniul otolaringologic, care își desfășoară activitatea profesională atât la Spitalul Lariboisière, cât și la Institutul Spitalului Universitar (IHU) Reconnect din Franța, oferă un Pentru indivizii care nu prezintă antecedente patologice majore sau factori de risc specifici, recomandarea sa este de a realiza prima audiogramă formală la aproximativ 50 de ani.

Acest moment este considerat critic, deoarece în jurul acestei vârste, majoritatea oamenilor încep să experimenteze o scădere naturală a sensibilității auditive.

Cu toate acestea, există circumstanțe particulare în care amânarea acestui control ar putea fi contraproductivă. Evaluarea auzului ar trebui să fie anticipată dacă pacientul a suferit de probleme auditive încă din perioada copilăriei.

De asemenea, istoricul familial contează semnificativ; dacă în linia directă există cazuri de afecțiuni genetice care afectează auzul, riscul crește. Expunerea cronică la niveluri mari de zgomot, fie prin profesie, fie prin hobby-uri, reprezintă alt factor accelerant al deteriorării. Nu în ultimul rând, utilizarea anumitor clase de medicamente, cunoscute pentru efectele lor ototoxice, impune o vigilență sporită și, implicit, o verificare auditivă mai precoce.

Scopul principal al acestei examinări inițiale este identificarea presbiacuziei, termenul medical folosit pentru a descrie pierderea treptată a auzului, cauzată exclusiv de procesul de îmbătrânire celulară. Dr. Londero precizează că, deși vârsta medie de apariție a acestor simptome este de 50 de ani, manifestarea lor nu este uniformă. La fel cum fiecare persoană dezvoltă riduri sau prezbiopie (miopia distanței) la ritmuri diferite, și auzul se degradează cu o variabilitate individuală remarcabilă.

Astfel, realizarea unui test la jumătatea vieții oferă un punct de plecare, o imagine de ansamblu asupra stării curente a urechii.

Unde se pot efectua aceste analize?

Acest prim raport auditiv servește drept bază de comparație pentru viitor.

Dacă, după câțiva ani, se repetă procedura, medicul poate contrasta noile rezultate cu cele anterioare. Diferențele observate permit detectarea eventualelor modificări negative și evaluarea vitezei cu care se instalează deficitul. Fără această linie de bază, este dificil de stabilit dacă o scădere a auzului este normală pentru vârstă sau semnul unei patologii care necesită intervenție.

Unde se pot efectua aceste analize? Deși asociem automat testele auditive cu cabinetul medicului ORL, ele pot fi realizate și de către medicii de familie, cu condiția ca aceștia să aibă pregătirea specifică și să dispună de echipamentul necesar pentru a realiza o audiometrie corectă.

În plus, există rețele de centre de sănătate administrate de sistemul național de asigurări, unde se pot programa astfel de verificări.

Pe lângă opțiunile medicale clasice, piața oferă și soluții alternative.

Specialiștii în proteze auditive organizează frecvent sesiuni de screening gratuit sau la cost redus, iar diverse campanii de conștientizare, precum Ziua Națională a Auzului, promovează teste rapide de depistare.

Totuși, este crucial să înțelegem că aceste teste de screening nu echivalează cu o evaluare medicală completă. Ele sunt instrumente utile pentru a semnaliza o posibilă problemă și pentru a ghida pacientul către un specialist, dar nu înlocuiesc diagnosticul clinic detaliat. Conform surselor consultate, aceste eforturi de screening joacă un rol esențial în orientarea persoanelor către investigații suplimentare atunci când rezultatele preliminare sunt alarmante.