Criza inteligenței artificiale în Europa: producție slabă și putere redusă de calcul

Care este exemplul medical invocat de liderul Comisiei?

Dezbaterea privind poziția continentului european în fața revoluției digitale a intrat într-o fază critică, marcată de o discrepanță alarmantă între ambitiunile declarate și realitatea economică.

Statele Unite domină scena globală a infrastructurii computaționale, deținând aproximativ 75% din capacitatea de procesare a lumii, în timp ce blocul european se mulțumește cu o cotă marginală de doar 5%.

Această asimetrie nu este doar o statistică tehnică, ci un factor strategic care definește puterea geopolitică a secolului XXI.

În acest context, europarlamentarul Andi Cristea a lansat un avertisment clar prin intermediul unui interviu acordat publicației DC News: reglementările birocratice excesive nu pot compensa deficitul cronic de finanțare.

El propune o strategie urgentă pentru ca România să nu rămână un simplu consumator pasiv, ci să se transforme într-un centru regional de inovație tehnologică, bazat pe proiectul ambițios RO AI Factory.

Discursul oficial al instituțiilor europene subliniază dorința de a echilibra progresul tehnologic cu principii etice solide. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat recent că avansurile în domeniul inteligenței artificiale trebuie să fie ghidate de limite morale clare, având menirea de a susține omul, nu de a-l marginaliza din procesul de luare a deciziilor.

Ea a subliniat că Europa dorește să exploateze la maximum potențialul acestor tehnologii pentru a ridica nivelul de trai, calitatea vieții și eficiența economică, fiind optimistă că, utilizate corect, ele aduc beneficii majore umanității.

Totuși, von der Leyen a recunoscut că, similar cu orice inovație majoră, inteligența artificială aduce o dublă față: oportunități uriașe, dar și riscuri semnificative. Fără o abordare riguroasă a acestor amenințări, potențialul benefic al tehnologiei nu va putea fi atins integral.

Un exemplu concret invocat de liderul Comisiei pentru a ilustra această necesitate provine din sectorul medical.

Screening-ul prin mamografie este capabil să reducă rata de mortalitate cu aproximativ 30-40% în rândul femeilor care se supun acestor examene, iar detectarea precoce rămâne un pilon fundamental.

Aici, inteligența artificială poate interveni decisiv; sistemele de mamografie asistate de algoritmi pot identifica mai rapid și un număr mai mare de cazuri de cancer, crescând șansele de supraviețuire.

Deși este esențială prezența acestei tehnologii în sănătate, implementarea trebuie să se facă „în mod european”.

Von der Leyen a pus accent pe ideea că medicii ar trebui să aibă acces instantaneu la toate datele relevante pentru stabilirea diagnosticului sau a tratamentului optim, dar nu doresc ca medicul să fie înlocuit de un robot.

Robotul nu ar trebui să dicteze dacă un pacient are cancer sau nu, ci inteligența artificială ar trebui să ofere clinicienilor instrumente suplimentare, nu să-i substituie. Abordarea generală este de a crea valoare prin responsabilitate, costuri reduse și eficiență energetică, punând mereu voința umană în centrul ecuației.

Andi Cristea, europarlamentar, a aderat la această vizionare privind rolul uman în diagnostic, dar a atras atenția asupra pericolelor ascunse ale deciziilor automate luate de sisteme algoritmice. El a confirmat acordul cu exemplul mamografiei, notând că inteligența artificială poate salva vieți, poate accelera procesul de diagnostic și poate oferi servicii medicale de calitate chiar și în zonele defavorizate, unde specialiștii sunt puțini.

Pentru România, acest aspect este crucial, dat fiind că disparitățile dintre marile centre urbane și mediul rural rămân pronunțate. Pierderea unui astfel de instrument ar fi un lux pe care țara nu și-l permite. Limita trasată de deputat este fermă: orice decizie care schimbă destinul unei persoane trebuie să rămână în mâna unui om.

Diagnosticarea, pronunțarea unei sentințe, acordarea unui drept social sau a unui credit, precum și concedierea unui angajat, nu pot fi delegate unui algoritm opac, pentru care nimeni nu poate oferi o explicație logică sau o Această logică este reflectată și în legislația europeană actuală. AI Act impune pentru sistemele considerate a avea risc ridicat mecanisme eficiente de supraveghere umană, asigurându-se că o persoană competentă poate înțelege, monitoriza și, dacă este necesar, să ignore sau să oprească rezultatul produs de sistem.

Pentru modelele de uz general care prezintă un risc sistemic, sunt prevăzute evaluări riguroase ale modelului, teste adversariale, obligația de raportare a incidentelor și măsuri robuste de securitate cibernetică.

Ce nuanță critică adaugă Andi Cristea?

În esență, inteligența artificială poate recomanda, analiza și semnaliza, dar responsabilitatea finală trebuie să poartă un nume și un prenume. A doua limită importantă privește gestionarea datelor și libertățile individuale.

În cazul informațiilor medicale, discuția nu se rezumă la consimțământ, ci include existența unui temei legal, limitarea scopului utilizării, minimizarea cantității de date colectate, securitatea acestora și controlul strict al accesului. În spațiul public, sunt necesare reguli clare împotriva manipulării, impersonării și a conținutului sintetic înșelător, experiența alegerilor recente demonstrând vulnerabilitatea democrațiilor la campaniile coordonate online. Din 2 august 2026, normele europene de transparență vor impune identificarea anumitor deepfake-uri și a categoriilor de conținut generat sau manipulat prin inteligență artificială.

Totuși, Andi Cristea adaugă o nuanță critică la declarațiile președintei Comisiei.

Problema Europei nu constă în faptul că utilizează inteligența artificială prea rapid, ci în faptul că o produce insuficient.

Europa se debatează adesea despre cum să se protejeze de o tehnologie pe care, în mare parte, nu o construiește singură, ci care este dezvoltată, finanțată și operată sub jurisdicții străine.

Referitor la propunerile de a încetini dezvoltarea celor mai avansate sisteme, Cristea evidențiază o discrepanță financiară uriașă.

El nu susține o frânare generală a dezvoltării, ci o separare clară între două aspecte: dezvoltarea și adoptarea inteligenței artificiale în economie, unde Europa trebuie să accelereze, și dezvoltarea modelelor de frontieră cu capacități potențial sistemice, unde pragurile de siguranță stricte sunt justificate.

Declarația lui Ursula von der Leyen privind „pacing the frontier” se referă la modelele de frontieră și sistemele autorecursive, nu la un spital care introduce inteligență artificială în radiologie, o fabrică care optimizează producția sau o întreprindere mică care automatizează procesele administrative.

Bugetul multianual al Uniunii Europene, pentru o perioadă de șapte ani și 27 de state membre, se ridică la aproximativ 1.200 de miliarde de euro. Această sumă este echivalentă, în medie, cu valoarea fiecărei dintre cele șase mari companii americane de tehnologie. Un singur grup privat cântărește, din punct de vedere financiar, cât întreaga Uniune pe șapte ani. Europa anunță planuri de investiții în inteligență artificială de ordinul a 10 miliarde de euro din fonduri publice, cu speranța de a aduce încă 10 miliarde din surse private.

Doar în anul curent, companiile americane din sector investesc în jur de 700 de miliarde de dolari. Diferența nu este una de procente, ci de scară.

La capacitatea de calcul, materia primă a industriei, aproximativ 75% din puterea de procesare a lumii se află în Statele Unite, în timp ce Uniunea Europeană deține în jur de 5%.

În aceste condiții, a cere o încetinire a dezvoltării înseamnă a cere altora să ne aștepte, ceea ce este improbabil. Dacă ne frânăm singuri, nu facem lumea mai sigură, ci devenim mai dependenți de tehnologia altora, importând și regulile, și valorile lor. Există o diferență între a încetini și a controla; pentru modelele cu efecte sistemice, testarea înainte de lansare, transparența și cooperarea internațională sunt esențiale, similar cu aviația sau industria farmaceutică.

Aceasta înseamnă avansare în siguranță, nu imobilitate. Regulele trebuie să fie simple și previzibile, pentru a nu sufoca startup-urile, care nu dispun de armate de juriști precum giganții tehnologici. Adevărul incomod este că Europa rămâne relevantă în industriile trecutului, precum automobile, chimie și mașini-unelte, fiind aproape absentă în discuțiile despre tehnologiile viitorului.

Investițiile, nu regulile, vor schimba această situație.

Provocarea majoră pentru România rămâne trecerea de la statutul de piață de desfacere la cel de pol regional de calcul și cercetare. Deputatul susține că România are resurse umane competitive, dar suferă din cauza lipsei investițiilor de stat.

România deține un atu real: oamenii. Avem ingineri și programatori de top, universități tehnice solide și companii românești care au demonstrat capacitatea de a concura la nivel global. Totuși, la nivel de stat, pregătirea este insuficientă.

Digitalizarea administrației progresează lent, investițiile în cercetare sunt printre cele mai mici din Uniune, iar mulți tineri talentați emigrează. Concret, Cristea propune cinci măsuri: România trebuie să intre în cursa pentru capacitatea de calcul.

Dacă Europa are 5% din puterea de calcul a lumii, România trebuie să își asigure partea sa din acest procent și să contribuie la creșterea lui.