Persoanele alergice au risc mai mare să facă astm: „Tratamentul nu se oprește la medicamente, contează stilul de viață

Poate stilul de viață să prevină astm la persoanele alergice?

Persoanele alergice au riscul mai mare de a dezvelopa astm: „Tratamentul nu se oprește la medicamente, contează stilul de viață”

În România, numărul de persoane, atât copii cât și adulţi, care au fost diagnosticate cu astm, depășeşte un milion, iar frecvenţa acestei diagnosticări începe în primul an de viaţă și creşte continuu. Regretabil, specialiști indică că o viaţă sănătosă nu poate preveni apariţia astmului, deşi poate reduce riscul; Dr.

Andreea Duţă, pneumolog la clinica Hyperclinica MedLife Solomed din Piteşti, subliniază că renunţarea de la fumăt, reducerea poluării și menţinerea greutăţii normale, precum și evitarea expuneri la elemente declanşatoare, contribuiesc la control mai ușor al afecţiunii și la eficienţa tratamentului.

Astmul poate apărea la oricare dintre vârstile, deoarece este o boală heterogenă, având inflamaţie cronică a căilor aeriene; fiind o afecţie a bronhiilor, acesta se manifestă principal cu dificultăţi respiraţilor, motiv pentru care pacientul este trimis rapid la medic.

Defectul este identificat prin semne cum ar fi respiraţiile şuierătoare (wheezing), dispnea, lipsa aerului sau dificultatea de a respira, constricţia toracică și tusele ce se schimbă în funcţie de timp şi de intensitate, pe lângă variabilitatea fluxului de aer, care poate deveni permanentă. În legătură cu tusea, când muciul este eliminat cu sforăie şi se transformă în consolă datorită îngustării bronchiale, pacientul întâmpină o tuse mică și pe‑nopţi, intensitatea ei creşind în aceste ore.

Declanştele pot apărea la oricare dintre vârstile, în funcţia predispoziţiei personale şi a factorilor precum alergenii, virusuri, fumul de ţigară, poluarea sau expoziţia profesională; frecventitatea este şi mai mare în copilărie.

Dacă astmul nu s‑a manifestat în copilărie, el poate să se insindă în orice moment în adultitate, chiar și la vârste avansate, când diagnosticul devine complicat, deoarece simptomele pot se confundă cu alte boli, cum ar fi afecţiuni cardiace sau bronhopneumopatia obstructivă cronică.

Eu, medic pneumolog pentru adulţi, diagnosticizez multe cazuri de astm și am prelungit și cazul unui pacient de 75 de ani, confirmat ca adult, a spus Dr. Astmul se formează datorită combinaţiei dintre predispoziţia genetică individuală şi factorii de mediu, fără o singură cauză determinată; riscurile pot fi grupate în factori predispoanți, cauzaţi şi adjuvanţi, iar cel mai important factor predispozant este atopia, adică tendinţa moștenită de a dezvolţi reacţii alergice.

Persoanele cu rinită alergică, dermatită atopică sau alte forme de alergie au o șansă mai mare de a dezvolţi astm, deşi această predispoziţie nu implică inevitabil apariţia bolii.

Totuşi, pentru persoanele predispuse, expunerea repetitivă la alergenii poate contribuie la apariţia astmului şi poate declanşa sau poate agrava simptomele existente.

Alcătuitii principale de alergeni includ acarienii din interiorul casei, mucegaiurile, polenurile, alergenii venind de la animale de companie, precum și anume substanţele inhalate în locul de muncă, cum ar fi făina, praful de lemn, produsele de curăţenie sau anumite chimice. La unele pacienţi, aspirina și anumite antiinflamatoare pot declanşa crisi sau pot agrava o afecţie astmatică deja existente.

Factoriul adjuvanţi stimulează apariţia bolii, deşi nu o provoacă direct; printre ele se numără fumătul activ sau pasiv, poluarea aerului din exterior sau din interior, precum și infecţiile respiratorii virale, în special cele care apar în primele ani ai vieții.

Cercetările arată că predispoziţia la astm este moştenită, nu boala

Cercetările arată că predispoziţia la astm este moştenită, nu boala în sine; Chiar şi dacă un dintre părinţi este astmatic, nu este garantat că urmaşii să dezvolte boala.

Părinţii pot diminua riscul pentru copil prin renunţarea de la fumăt, în special fără fumăt în sarcină, fără fum de tigară sau vapor în preajm, precum și prin reducerea poluării și a mucegaiului, deşi riscul nu poate fi eliminat total. Experienţa ne-a arătat că, în anumite situaţii în care părinţii au încercat să protejeze copilul de toate factorii declanşatoare, acesta poate tot dezvolta astm; în consecință, copiii astmatici pot moşteni predispoziţia sau nu.

În cazul astmului, apariţia bolii este cert, dar se poate reduce riscul; Dr. Andreea Duţă a adăugat aceste informaţii.

Tusea și lipsa aerului nu împlinesc întotdeauna întreaga poveste; diagnosticul astmului se bazează pe semne tipice – tuse, respiraţiile şuierătoare, senzaţia de apăsare în piept şi lipsa aerului – care pot varia în funcţie de timp și de intensitate.

Aceste simptome se agravează adesea în nopţi sau dimineţi dimane şi pot intensificaţi în prudenţa expunerii la aeroalergeni, la aer rece, la efort fizic, la fum sau în timpul unei infecţii respiratorii. Cum poate un pacient să descrie simptomele astmului la consulta cu specialistul? La consulta cu specialist, pacientul descrie simptomele și acestea constituie primul semnal de diagnostic; confirmarea se realiză prin spirometrie cu test bronchodilatator.

În spirometrie simplă, pacientul suflă într-un bocor de unică folosinţă atașată aparatului, iar se măsoară fluxul de aer expirat; dacă se suspectă astm, se efectuează testul la bronchodilatator, în care se administrează un medicament inhalator cu acţiune rapidă și se repetă medierea după cel puțin 10 minute; un rezultat negativ nu exclude boala.

Testul poate repetaţi în intervale când apar simptome sau pacientul poate primi tratament inhalator aproximativ o lună, urmat de reevaluarea simptomelor şi a funcţiei pulmonare; dacă boala rămâne necontrolată chiar și sub tratamentul maxim corect, sunt necesare investigaţii suplimentare.

Verificăm mai întâi tehnica de inhalare, respectarea tratamentului şi alte patologie asociate; apoi, prin hemogramă cu eozinofili, măsurarea FENO în aerul expirat, nivelul IgE şi testele alergologice, identificăm tipul inflamaţiei şi vedem dacă pacientul poate profita de un tratament biologic. Utilizarea greșită a unui inhalator poate însemna un tratament ineficient; în prezent nu există o remediere care să vindească astmul, dar există mai multe terapii care reduc simptomele, iar adăugarea unei stili de viață sănătos, în care să se evite cât mai mult poluanţiul, este esenţială.

Este crucial pentru pacientul cu astm să renunţe la fumăt și să aibă controlul medical periodice.

Stilul de viață poate susţine controlul astmului; pacientul cu astm trebuie să renunţe la fumăt sau la vapă, pentru că fumătul menţine inflamaţia şi poate scădea eficienţa tratamentului.

Oricătre, evitarea factorilor declanşatoare – alergenii, diverse substanţe, infecţii respiratorii – este recomandată; menţinerea greutăţii în limite normale, practica regulată de exerciţii fizice, înotul, asigurarea somnului de calitate şi evitarea situaţiilor stressful, sunt măsuri care susţin tratamentul şi pot reduce simptomele, dar nu înlocuiesc tratamentul medical, a spus medicul pneumolog. În caz de negligență, astmul devine o boală incapacitantă, afectând grav viaţa pacientului şi poate adduce chiar la deces în cazuri de crize severe. Această lucrare este respaldată de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și face parte dintr-un campaign larg de informare și educare, orientat spre prevenție şi stil de viață sănătos, pe termen lung.

La MedLife, sănătatea este tratată cu atenție și responsabilitate, în funcţie de nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complese, susținute de echipe multidisciplinare de medici experimentaţi şi tehnologii de ultimă generație.

Prin soluţii moderne de diagnostic şi tratament, precum și prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare anticipată a riscului legate de boli comune sau legate de viaţă, MedLife se compromete să ajute oamenii să pună în prioritate sănătatea lor.