Atacuri în Strâmtoarea Ormuz: exporturile de petrol se recuperează, dar transporturile rămân vulnerabile

Cum reduc operatorii riscul ofensivelor iraniene?

Fluxurile energetice prin Ormuz se redesenesc, însă fragilitatea logistică persistă în fața amenințărilor teherane

Ultimele știri

Barbu la Agricultură: despăgubiri pentru secetă și credite la 1,95%PSD vizează indexarea pensiilor și scutirea de CASS pentru mame și veteraniPiloții români doborâd două drone deasupra Mării NegreIlie Bolojan explică votul PNL pentru Guvernul Niculescu și trecerea în opoziție

Prețul petrolului Brent, care servește drept reper global pentru piața hidrocarburilor, se stabilizează în prezent în imediata apropiere a barierei psihologice de 100 de dolari pentru fiecare baril, deși volumul de exporturi a înregistrat o creștere vizibilă. Această aparentă normalizare a cotățiilor ascunde, însă, o realitate complexă: piața nu a revenit la o stare de securitate, ci a dezvoltat o capacitate remarcabilă de a opera eficient într-un mediu marcat de o insecuritate cronică, precum a subliniat Richard Meade, editorul-șef al revistei specializate Lloyd's List.

Conform analizei lui Bob McNally, președintele companiei Rapidan Energy și fost consultant energetic în administrația George W. Bush, menținerea acestor niveluri ridicate indică faptul că investitorii nu percep recuperarea curentă a fluxurilor ca fiind durabilă.

Presiunea exercitată de costurile ridicate ale asigurării și transportului petrolierelor continuă să împingă prețurile în sus, demonstrând că piețele financiare rămân sceptice față de stabilitatea pe termen lung a rutei maritime.

Situația din Strâmtoarea Ormuz este definită de o tensiune constantă între redresarea comercială și pericolele militare. Deși volumele de țiței care tranzitează strâmtoarea au crescut semnificativ față de primele etape ale conflictului cu Iranul, intensificarea bombardamentelor și atacurilor asupra navelor comerciale, împreună cu cheltuielile enorme asociate logisticii, pun sub semnul întrebării viitorul acestei recuperări.

Conform informațiilor difuzate de CNBC, aproape două zeci de vase comerciale, dintre care marea majoritate erau petroliere, au fost vizate în cursul ultimei luni în zonele sensibile ale Strâmtoarei Ormuz, Golfului Persic sau în apele din largul coastelor Omanului.

Aceste date au fost furnizate de Joint Maritime Information Center, o entitate constituită din forțe militare aliate ale Statelor Unite care se ocupă de supravegherea siguranței navigației.

Michelle Wiese Bockmann, analist senior de informații maritime la Windward, a oferit perspective statistice îngrijorătoare: în al treilea trimestru, regimul de la Teheran a lovit aproximativ două navelor la fiecare o sută de vase care au parcurs strâmtoarea. În prezent, transportul petrolului se bazează critic pe o operațiune militară masivă condusă de SUA, destinată protejării petrolierelor care urmează traseul sudic, care urmărește litoralul Omanului.

Datele agregate de platforma Kpler arată că, în săptămâna care s-a încheiat sâmbătă, fluxul mediu de țiței prin Ormuz s-a situat la circa 10,3 milioane de barili zilnic.

Fluxurile suferă oscilații bruște zilnic!

Acest volum este inferior cu 23% nivelului de 13,5 milioane de barili înregistrat înainte de declanșarea războiului. Estimările companiei Windward sugerează un interval de 9-10 milioane de barili pe zi, comparativ cu aproximativ 14,5 milioane din perioada preconflictuală.

Deși fluxurile suferă oscilații bruște de la o zi la alta, ajungând uneori să atingă sau să depășească valorile de dinainte de război, succesul acestei redresări se datorează în principal coridorului maritim pus sub protecția armatei americane. Analiiștii atrag atenția că menținerea acestui scut necesită resurse militare substanțiale și generează costuri comerciale considerabile.

Pentru a diminua riscul expunerii la ofensivele iraniene, operatorii au adoptat o strategie complexă: petrolierele transportă țițeiul prin Ormuz, dar efectuează ulterior transferul pe alte nave în Golful Oman, de unde produsul este expediat către destinațiile din Asia. Acest procedeu, cunoscut ca transfer de la navă la navă, necesită angajarea unui număr suplimentar de vase și infla costurile operaționale.

Bob McNally a observat că „nimeni de la Washington nu consideră că acest sistem este sustenabil din punct de vedere financiar”, subliniind faptul că combinația dintre operațiunile militare, manevrele de transfer și tarifele mari de transport transformă această rută într-o metodă ineficientă de mișcare a mărfurilor.

Securitatea echipajelor de bord rămâne o preocupare majoră. Conform datelor Organizației Maritime Internaționale, agenție a ONU, începând cu luna iulie, cel puțin nouă marinari au pierit viața, 18 au suferit răni și trei persoane sunt date dispărute.

Această deteriorare a climatului de siguranță a provocat o explozie a costurilor de închiriere a flotelor. Conform estimărilor Windward, chiria pentru un petrolier care transporte țiței din Golful Persic către China a atins pragul de un milion de dolari pe zi. Bockmann a comentat că, deși volumele reușesc să traverseze zona, acestea o fac într-un context de risc maritim extrem de ridicat.

Libertatea navigației prin Hormuz nu a fost încă restabilită în totalitate, iar Guvernul de la Teheran menține poziția că deține controlul asupra strâmtoării. Într-un episod recent, luni, Gardienii Revoluției din Iran au emis o ordine către un petrolier aflat în tranzit să se întoarcă, avertizând că îl vor lovi în caz de nerespectare, conform unui raport al autorităților britanice de monitorizare a traficului maritim.

Vasa a consemnat instrucțiunile, demonstrând că puterea maritimă a Iranului rămâne o variabilă decisivă în ecuația securității energetice globale.

Astfel, redresarea fluxurilor petroliere reflectă mai mult acceptarea de către operatori a unor costuri mai mari și a unor operațiuni logistice intricate, decât o îmbunătățire reală a securității în sine.