Actualitate 7 min citire

Productivitatea la locul de muncă nu aduce fericirea: ce simt cu adevărat angajații români

De Bogdan Marin

Productivitatea la locul de muncă nu aduce fericirea: ce simt cu adevărat angajații români

Ce spun procentele despre scara Genos?

Dezlegarea de performanță: ce spune primul studiu național despre starea emoțională a salariaților din România

Un raport național recent, dedicat exclusiv climatului afectiv în mediul profesional, a scos la lumină un paradox semnificativ: deși majoritatea angajaților se declară productivi și independenți în activitatea lor, proporția celor care raportă sentimente de fericire la serviciu rămâne sub nivelul așteptat. În detaliu, șapte din zece intervievați au indicat că experimentează frecvent o stare de eficiență și autonomie, în timp ce doar 38% au confirmat că se simt des fericiți în timpul lucrului.

Această dispariție numerică constituie nucleul analizei: forța de muncă continuă să genereze rezultate și decizii chiar și atunci când stresul, oboseala și incertitudinea fac parte din rutina zilnică.

Documentația, elaborată de EIRomania, HR Hub și Lumea D&I, se bazează pe metodologia Genos Emotional Culture Index (ECI). Ea integrează răspunsurile a 1.103 specialiști din zece sectoare de activitate, alături de un grup separat de profesioniști străini angajați în România. Colectarea datelor s-a desfășurat pe o perioadă de aproape cinci luni, între 9 aprilie și 6 septembrie 2026, cu păstrarea anonimatului participanților. Pe lângă indicatorii numerici, analiza abordează peste 1.150 de comentarii libere, în care subiecții descriu propriile trăiri, identificând sursele de energie și factorii de epuizare.

România dispune de date ample privind remunerația, ocuparea și rata de rotație a personalului. Totuși, starea afectivă a angajaților a rămas până acum în afara oricărui sistem de monitorizare la scară națională.

Proiectul „Emoții la Muncă” reprezintă prima inițiativă care transformă această experiență subiectivă în date structurată, segmentată pe domeniu, funcție, vechime, generație, gen, mod de lucru și regiune.

Specificitatea instrumentului constă în cele trei dimensiuni măsurate pentru fiecare dintre cele zece stări evaluate.

Participanții indică frecvența cu care trăiesc o anumită stare în prezent, frecvența considerată rezonabilă având în vedere natura sarcinilor și frecvența dorită pentru o muncă eficientă.

Astfel, cercetarea depășește simpla măsurare a satisfacției și relevă unde realitatea se abate de la standardul acceptabil definit de însuși angajații.

Procentele prezentate mai jos reflectă ponderea celor care au marcat valorile 5–7 pe scara Genos („de obicei”, „aproape întotdeauna” sau „întotdeauna”), adică indivizii care trăiesc frecvent starea respectivă. Capacitatea de a livra rezultate depășește starea de bine: 71% dintre intervievați se simt des productivi și tot 71% se declară des autonomi și capabili, în timp ce doar 38% raportează fericire frecventă la locul de muncă.

Productivitatea se numără printre cele mai stabile stări din cercetare: doar 3% au indicat că se simt rar sau niciodată productivi. Această diferență se observă în fiecare domeniu analizat, iar în anumite sectoare distanța dintre cele două procente depășește 40 de puncte procentuale. Pentru companii, consecința este evidentă: indicatorii de performanță pot apărea favorabil chiar și acolo unde binele angajaților scade.

Raportul complet detaliază raportul productivitate–fericire pe fiecare sector și identifică domeniile în care această prăpastie este maximă.

Presiunea afectivă se concentrează la nivelul coordonatorilor de echipă. În cadrul principalelor categorii profesionale, acești manageri raportează cel mai des stres (66%) și epuizare (54%), valori superioare celor ale directorilor și proprietarilor de afaceri.

Diferențele dintre roluri sunt validate statistic pentru ambele stări. Este nivelul care transmite deciziile conducerii și răspunde, simultan, pentru rezultatele și starea echipei. Primul rol de coordonare oferă mai multă autonomie, iar datele indică că aduce și cea mai mare încărcătură emoțională.

Primii doi ani de vechime constituie perioada cu cea mai mare anxietate. Aproape jumătate dintre cei aflați în primii doi ani într-o organizație (49%) se simt frecvent anxioși, față de o treime dintre cei cu peste 16 ani vechime.

Noii angajați se simt totodată mai rar autonomi, apreciați și informați.

Aproape 3 din 10 se simt tratați incorect!

Pentru companiile care investesc în recrutare și employer branding, acest rezultat mută atenția pe perioada de integrare, intervalul critic în care se formează relația unui salariat nou cu organizația.

Femeile resimt mai frecvent presiunea afectivă. Anxietatea este trăită des de 47% dintre femeile participante, față de 33% dintre bărbați. Diferențe în aceeași direcție se observă pentru stres, epuizare și tratament incorect, toate confirmate statistic.

Ce ascund mediile: aproape trei din zece participanți declară că se simt frecvent tratați incorect la muncă, în timp ce aproximativ o treime indică că nu trăiesc această experiență aproape niciodată. Media generală acoperă astfel realități opuse, concentrate în anumite sectoare, roluri și grupuri profesionale. Raportul integral arată unde apar aceste diferențe și cât de mari sunt. Comentariile deschise oferă și contextul concret al unora dintre aceste trăiri, inclusiv revenirea din concediul pentru creșterea copilului.

Ce spun oamenii, în cuvintele lor: cele 1.155 de comentarii libere explică de ce cifrele arată așa. Autonomia apare în toate sectoarele drept principala sursă de energie, descrisă de respondenți ca formă de încredere și ca posibilitate de a decide asupra propriei activități.

Aprecierea este legată în comentarii de feedback, de echitate și de sentimentul că efortul depus este observat, dincolo de recompensa financiară.

În sens opus, stilul de conducere apare în aproape toate categoriile de comentarii negative, iar lipsa de claritate privind prioritățile și deciziile este indicată drept sursă directă a anxietății.

Unul dintre cele mai puternice semnale ale analizei calitative este apariția spontană a epuizării chiar și în răspunsurile la întrebarea despre starea care îi ajută cel mai mult pe oameni la muncă.

Raportul integral are 44 de pagini și include analiza calitativă pe teme și opt direcții de acțiune pentru factorii de decizie. Unghiurile de mai jos sunt disponibile pentru dezvoltare editorială, cu date segmentate și acces la inițiatoarele studiului.

56%: atât de mulți respondenți declară că se simt frecvent stresați la locul de muncă. Știu că există perspectiva conform căreia stresul este inevitabil, că poate fi chiar benefic și că, într-un mediu competitiv, este normal să fim cu toții stresați.

Uneori, această perspectivă se transformă într-un fel de join the boat: suntem cu toții în aceeași barcă, toți avem mult de muncă, toți suntem sub presiune, deci trebuie să ne obișnuim cu asta.

Cred că merită să facem o distincție importantă: stresul poate fi, în anumite situații, un răspuns firesc la o provocare și ne poate mobiliza. Dar asta nu înseamnă că orice nivel de stres este util sau că stresul frecvent trebuie acceptat ca o condiție normală a muncii. Faptul că o experiență este comună nu înseamnă automat că este și benefică sau că nu putem face nimic pentru a o îmbunătăți.

De aceea, întrebarea pe care aș aduce-o în conversația cu un CEO sau un HR Manager este: Cât din stresul pe care îl trăim ne ajută să răspundem provocărilor și cât este generat sau amplificat de felul în care organizăm munca, comunicăm, stabilim prioritățile și luăm deciziile? Și, mai ales, ce putem schimba concret pentru a păstra energia și mobilizarea pe care ni le poate oferi o provocare, fără să normalizăm presiunea constantă?

Nu cred că obiectivul este să eliminăm stresul din viața profesională, ci să învățăm să îl diferențiem, să îl înțelegem și să acționăm asupra acelor aspecte pe care le putem schimba, atât individual, cât și la nivelul organizației. a zis Alina Bănescu Perkins - Fondatoare EIRomania, Master GENOS EI & SDI Practitioner.

Ca parteneri ai studiului, ne bucurăm de rezultate, dar poate și mai valoroase sunt cele două lucruri pe care le-am învățat pe parcurs. Primul ține de cine a ales să vorbească. Cele mai multe răspunsuri au venit din organizații deja preocupate de experiența angajaților, care investesc constant în cultura lor internă. Faptul că semnalele de presiune apar atât de clar chiar și aici spune mult.

Pasul firesc următor este să aducem în această conversație, cu aceeași atenție, vocile din industriile în care știm că presiunea și stresul sunt adesea mai mari, precum sănătatea, producția, retailul sau transporturile.

Al doilea ține de întrebările și rezervele pe care le-am întâlnit în jurul studiului. Unii oameni s-au întrebat dacă există o miză comercială în spatele lui și dacă scopul este cu adevărat cel declarat. Pentru noi, acesta a fost un semnal important.

Distribuie: Facebook Twitter WhatsApp

Sursă: DC News

Alte știri:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.