Insula Serua: Oamenii care refuză să-și părăsească paradisul, deși oceanul îi înghite
Un paradis care se scufundă?
Locuitorii insulei Serua, din arhipelagul Fiji, au luat o decizie greu de înțeles pentru cei de pe continent: refuză să plece, deși oceanul le invadează constant casele, iar furtunile ciclonice le amenință însăși existența. În loc să abandoneze totul, localnicii au ales să lupte, întărindu-și locuințele și căutând soluții pentru a supraviețui pe pământul strămoșesc.
Ultimele știri
Producția mondială de vin a căzut la un minim istoric din cauza vremii extreme
Călin Georgescu află astăzi decizia definitivă privind arestul la domiciliu
Românii întorc spatele culturii: aproape jumătate dintre aceștia nu au citit nicio carte anul trecut
UE și Marea Britanie: Un nou capitol economic?La prima vedere, Serua pare desprinsă dintr-o carte poștală: coline verzi, palmieri, recife de corali și ape pline de viață. Însă, dincolo de acest decor idilic, realitatea este cruntă.
Valurile au trecut deja de barierele de protecție, eroziunea a devorat porțiuni întregi din țărm, iar în estul insulei, apa a ajuns să lovească stâlpii de beton unde odinioară stăteau case și o unitate sanitară.
O evaluare din 2025, realizată cu sprijinul Habitat for Humanity, a scos la iveală fragilitatea extremă a comunității. Aproape 20% dintre locuințe sunt într-o stare critică, iar doar trei structuri ar putea rezista forței unui ciclon. Peste jumătate dintre clădiri au probleme structurale grave – de la fundații instabile la acoperișuri fragile. Mai mult, apa sărată otrăvește solul, distrugând culturile de legume, iar bălțile rămase după ploi au devenit o problemă de igienă. Până și cimitirul local este periodic inundat.
Supraviețuirea în fața naturii?
Avenai Ranuku își amintește perfect noaptea în care ciclonul Winston, de categoria 5, a lovit Fiji. Era doar un copil când, la ordinul șefului de sat, s-au refugiat pe dealuri, cărând în spate tot ce au putut salva. De sus, a privit neputincios cum valurile și vântul smulgeau acoperișurile. „A fost o experiență teribilă”, povestește el astăzi.
În ciuda riscurilor, oamenii nu se lasă învinși. În octombrie, zeci de muncitori lucrau intens la repararea caselor de pe coasta nordică. Materialele sunt transportate cu barca, iar multe locuințe sunt acum ridicate pe piloni, deasupra nivelului solului. Accesul rămâne însă o provocare: la mareea joasă, oamenii traversează cei 750 de metri până la continent pe jos, ghidându-se după stâlpii de electricitate, dar când apa crește, barca devine singura cale de salvare.
„De ce am vrea să plecăm?”, se întreabă retoric Ranuku. Pentru acești oameni, insula nu este doar un teren, ci însăși identitatea lor, locul unde generații întregi au crescut pescuind. De pe dealul care le servește drept refugiu în timpul furtunilor, apusul peste Pacific este, în ochii lor, o „priveliște de 100 de milioane de dolari”.
Sursă: Știri pe surse
Alte știri:
