Litoralul românesc și cel bulgăresc sunt vulnerabile în fața atacurilor cu drone din Marea Neagră

Reacția instituțiilor europene a fost promptă!

Conflictul naval din Marea Neagră, declanșat de confruntarea dintre Federația Rusă și statul ucrainean, a cunoscut o escaladare remarcabilă în perioada verii curente, extinzându-se până în vecinătatea litoralului Bulgariei. Această țară, membră activă atât a Uniunii Europene, cât și a alianței nord-atlantice NATO, se află acum sub umbra pericolului.

În cursul nopții de luni, 5 octombrie, spre marți, 6 octombrie, s-a produs un eveniment fără precedent de la declanșarea ostilităților în 2022: două vase comerciale, deținute de armători turci, au fost lovite în zona economică exclusivă a Bulgariei.

Premierul bulgar, Rumen Radev, a confirmat că atacurile au fost executate cu ajutorul unor drona maritime și aeriene. Consecințele au fost grave pentru una dintre nave, Alfa Watan, care naviga sub pavilion togolez și s-a scufundat în cele din urmă. Autoritățile de la Sofia au anunțat în seara zilei de marți că au suspendat operațiunile de căutare a membrilor echipajului dispărut.

Cu o zi înainte, mai precis pe 5 octombrie, altă navă comercială turcească, Royad Mammadov, care transporta cereale, a suferit un destin similar în zona economică exclusivă a României. Aceasta s-a scufundat după ce a fost vizată de un atac în urma căruia doi marinari și-au pierdut viața, în timp ce alți unsprezece au reușit să fie salvați.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a indicat degetul spre Moscova, acuzând Rusia că a utilizat două drona pentru a lovi vasul, o versiune care nu a primit până în prezent o confirmare oficială din partea conducerii române.

Tensiunea navală nu este o noutate din ultimele zile; încă din această vară, alte trei cargouri au fost atinse de explozivi sau mine în aceeași zonă de jurisdicție românească.

Un incident atribuit direct Moscovei a condus la decesul unui membru de echipaj pe 21 iulie.

De asemenea, bucăți de drona, uneori încărcate cu substanțe explozive, au fost descoperite în mod frecvent pe plajele din România, fie de turiști, fie de autoritățile locale.

Datele furnizate în luna septembrie de compania Ambrey, un specialist în evaluarea riscurilor din sectorul maritim, indică o creștere alarmantă: numărul munițiilor și al vehiculelor fără pilot localizate în Marea Neagră a înregistrat o dublare în doar șase luni. Strategia rusă pare a fi una de sufocare economică a Ucrainei, prin intensificarea bombardamentelor cu drona maritime și aeriene asupra flotei comerciale, tocmai în plin sezon de export de cereale și produse agroalimentare.

Kievul Camera de Comerț Maritim a Turciei (Imeak) a raportat în august că, de la începutul conflictului, 226 de vase civile, majoritatea comerciale, au fost ținte ale atacurilor în Marea Neagră, dintre care 163 s-au înregistrat doar în anul 2026.

Reacția instituțiilor europene a fost promptă. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a condamnat marți agresivitatea împotriva navelor civile din zonele economice exclusive ale statelor membre ale UE, etichetând aceste evenimente drept „inacceptabile”.

Într-o postare publicată pe rețeaua socială X, ea a subliniat îngrijorarea extremă generată de aceste evoluții, chiar dacă circumstanțele precise ale incidentelor încă nu au fost stabilite.

Stabilirea responsabilității juridice e dificilă?

Premierul bulgar, Rumen Radev, a caracterizat aceste atacuri ca pe o încălcare evidentă a dreptului maritim și a normelor generale de navigație.

Întrebarea centrală este ce mecanisme de apărare au la dispoziție România și Bulgaria, statele membre ale UE și NATO, în fața acestui tip de amenințare.

Realitatea strategică sugerează opțiuni limitate. Zona economică exclusivă (ZEE) nu echivalează cu apele teritoriale, care se extind până la 12 mile marine (22,2 kilometri) de la coastă. Conform Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării, ZEE poate cuprinde o distanță de până la 200 de mile marine (370,4 kilometri) de la litoral.

Deși dreptul internațional sancționează atacurile asupra civililor, expertul Sorin Learschi, contraamiral în rezervă și director al Forumului Securității Maritime din România, precizează că Rusia nu respectă aceste norme, iar legislația actuală nu permite intervenția militară directă pentru protejarea navelor în această zonă.

Statele deținătoare de ZEE au obligația de a presta asistență, dar nu pot declanșa o acțiune de război, deoarece aceasta ar implica participarea lor directă în conflict.

Totuși, forțele armate române și bulgare pot garanta securitatea platformelor de extracție a gazelor și petrolului din propriile ZEE. Un eventual atac asupra unei astfel de facilități ar putea fi interpretat ca o atingere adusă drepturilor și intereselor suverane ale celor două națiuni. Un exemplu concret a avut loc pe 20 august, când un avion de vânătoare F-16 din aviația română a interceptat și a doborât o dronă maritimă încărcată cu explozibili în zona de siguranță a proiectului de exploatare a zăcămintelor de gaze Neptun Deep.

Dificultățile legate de stabilirea responsabilității juridice pentru navelor comerciale sunt semnificative. Sorin Learschi afirmă că companiile proprietare ale acestor vase sunt cele care trebuie să își asigure propria securitate. Piața londoneză de asigurări maritime a clasificat în septembrie întreaga Marea Neagră ca zonă cu risc ridicat de război, cu excepția apelor teritoriale ale Turciei, Bulgariei, României și Georgiei.

Această clasificare generează prețuri ale politelor de asigurare mult mai mari.

O alternativă ar fi ca cargourile să traverseze apele teritoriale ale României și Bulgariei, beneficiind de protecție militară, dar concurența globală impune reducerea distanțelor și consumului de combustibil, favorizând ruta cea mai scurtă.

Contraamiralul estimează că traseul ocolitor ar fi cu 30 până la 40% mai lung decât directul, care conectează strâmtoarea Bosfor din Turcia cu porturile ucrainene de pe Dunăre și Marea Neagră.

Turcia încearcă să faciliteze, cu sprijinul Organizației Națiunilor Unite, negocieri între Rusia și Ucraina pentru garantarea siguranței navigației comerciale, însă rezultatele concrete lipsesc până acum. Identificarea vinovatului este complexă, mai ales când este greu de determinat cu certitudine originea dronelor și de a demonstra natura deliberată a atacurilor. Rusia negă constant implicarea sa în aceste incursiuni, pretinzând în anumite instanțe că drona aparțin de Kiev. Ucraina, la rândul ei, a menționat în diverse ocazii că propriile sale drona au devenit incontrolabile sau au derivat după ce au fost afectate de sistemele rusești de război electronic.

Un caz emblematic ilustrează complexitatea acestor investigații: pe 5 iunie, o dronă maritimă, identificată drept ucraineană, a explodat în portul Constanța. Kievul a susținut că a pierdut controlul asupra acesteia în apropierea Sevastopol, la 250 de kilometri de coasta românească, din cauza interferențelor electronice rusești. Pe 28 septembrie, Administrația Prezidențială a României a comunicat că anchetele preliminare sugerează „preluarea controlului” drona de către Rusia, care ar fi redirecționat-o ulterior spre portul Constanța.