Politică 7 min citire

Maria Luisa de Parma: 24 de sarcini, pierderea dinților și ascensiunea în putere din Spania

De Raluca Petrescu

Maria Luisa de Parma: 24 de sarcini, pierderea dinților și ascensiunea în putere din Spania

Mireasă la 13 ani și o maternitate marcată de pierderi!

Maria Luisa de Parma: 24 de sarcini, pierderea dinților și ascensiunea în putere din Spania.

Nașterea multiplelor ființe, pierderea totală a danturii și o influență politică care a modelat destinele Spaniei: viața Mariei Luisa de Parma a fost mult mai complexă decât sugerează titlul de regină. Căsătorită în tinerețe, această prințesă a suportat povara a 24 de sarcini, dintre care zece s-au încheiat cu pierderi de sarcină. Aceste evenimente au lăsat urme profunde asupra sănătății ei, culminând cu pierderea tuturor dinților. Totuși, în spatele suferinței fizice se ascundea o femeie ambițioasă, cu o personalitate autoritară și o influență decisivă asupra politicii spaniole.

Povestea ei rămâne una dintre cele mai dezbatute capitole din istoria monarhiei spaniole, marcată de scandaluri legate de presupusa relație cu Manuel de Godoy.

O copilărie în umbra războaielor europene

Maria Luisa s-a născut la 9 decembrie 1751 în Parma, Italia.

Deși a văzut lumina zilei în Peninsula Italică, originea ei regală o lega direct de dinastia Bourbon a Spaniei.

Tatăl ei, Filip, Duce de Parma, era fiul regelui Filip al V-lea al Spaniei, în timp ce mama ei, Louise Élisabeth de France, era fiica regelui Ludovic al XV-lea al Franței.

Copilăria și adolescența prințesei s-au desfășurat într-o epocă de instabilitate cronică în Europa. Marile puteri se luptau pentru teritorii și pentru controlul influenței, iar continentul se apropia treptat de revoluții și de expansiunea napoleonică. În acel context, Spania trecea printr-un declin economic și politic semnificativ, fiind prinsă între interesele contrare ale Franței și Marii Britanii.

Cu toate acestea, alianțele matrimoniale dintre casele regale păstrau o importanță strategică enormă, iar căsătoriile prinților erau instrumente cheie ale politicii europene.

Maria Luisa era descrisă ca o tânără frumoasă, deși de statură mică. Caracterul ei se caracteriza prin inteligență, ambiție și un temperament puternic.

Pasionată de modă, hainele extravagante și bijuteriile au rămas o preoccupiedură constantă, inclusiv după sosirea la curtea spaniolă, așa cum raportează surse istorice. Încă din adolescență, mama ei a început să caute un partener potrivit. Printre variantele luate în considerare s-a numărat Ludovic, Duce de Burgundia și moștenitor al tronului francez, dar acesta a decedat în 1761.

Un an mai târziu, a avut loc logodna cu vărul ei, Carol, Prinț de Asturia, viitorul rege Carol al IV-lea. În 1763, după decesul surorii mai vârstnice, Isabella, s-a evaluat și posibilitatea unei uniuni cu împăratul Iosif al II-lea, care rămăsese văduv. Această propunere a fost respinsă, iar planurile pentru căsătoria cu Prințul de Asturia au continuat.

Mireasă la 13 ani și o maternitate marcată de pierderi

Ceremonia nupțială dintre Maria Luisa și Prințul de Asturia a avut loc la 4 septembrie 1765, în Palatul La Granja. La acea vârstă, tânăra avea doar 13 ani, în timp ce soțul ei, viitorul rege Carol al IV-lea, era în vârstă de 17 ani. Prin această uniune, Maria Luisa a devenit prințesă de Asturia și a pătruns în cercul restrâns al celor chemați să conducă Spania. Cuplul a avut 14 copii, dar drumul către maternitate a fost mult mai aspru decât indică acest număr. Maria Luisa a trecut prin aproximativ 24 de sarcini, luând în calcul și cele zece pierderi de sarcină documentate în sursele istorice.

Din cei 14 copii născuți, doar șapte au atins vârsta adultă. Primul născut în 1771 a murit trei ani mai târziu. Printre supraviețuitorii s-au numărat viitorul rege Ferdinand al VII-lea (născut în 1784) și Carlos María Isidro (născut în 1788).

Ultimul copil al cuplului a văzut lumina zilei în 1794.

Seria de nașteri și pierderi a lăsat urme grave asupra stării fizice ale reginei. Într-o epocă în care medicina era încă primitivă, alimentația era adesea inadecvată și îngrijirea stomatologică era departe de standardele moderne, corpul ei a fost supus unei solicitări extreme.

Potrivit specialiștilor care au analizat biografia reginei, lipsa activității fizice, alimentația necorespunzătoare și procesele de decalcifiere legată de nașterile repetate au contribuit la deteriorarea sănătății. În cele din urmă, Maria Luisa și-a pierdut toți dinții.

Ambasadorul rus Stepan Zinoviev, care a văzut-o personal, a notat schimbările în aspectul ei: ten gălbui și absența danturii, pe care le-a atribuit numeroaselor nașteri și problemelor de sănătate.

Această transformare fizică a devenit obiect de bârfă la curte. Totuși, regina nu părea a fi afectată de comentariile din jur. Pentru a putea mânca și pentru a-și îmbunătăți aspectul, ar fi folosit o proteză dentară rudimentară, cu dinți de porțelan fixați pe sârme.

Scandalul relației cu Godoy și acuzațiile de paternitate?

Influența politică și ascensiunea lui Manuel de Godoy

În afară de problemele de sănătate, Maria Luisa a devenit o figură extrem de puternică în politica spaniolă.

După decesul regelui Carol al III-lea în 1788, soțul ei a urcat pe tron sub numele de Carol al IV-lea, iar ea a devenit regină consort.

Carol al IV-lea nu era văzut ca un monarh implicat activ în guvernare; era mai degrabă pasionat de vânătoare și meșteșuguri, iar deciziile politice erau influențate de anturajul său.

În contrast, Maria Luisa, cu inteligența și ambiția ei, a jucat un rol central. Unul dintre personajele care au urcat rapid în ierarhia curții datorită sprijinului reginei a fost Manuel de Godoy, un tânăr din garda regală. După ce soțul ei a devenit rege, Maria Luisa a facilitat promovarea lui Godoy, care a avansat repede în structurile puterii.

La doar 25 de ani, acesta era deja prim-ministru al Spaniei și unul dintre cele mai puternice figuri ale regatului.

Scandalul relației cu Godoy și acuzațiile de paternitate

Ascensiunea fulgerătoare a lui Godoy a generat numeroase zvonuri. În cercurile aristocratice se spunea că acesta era nu doar un apropiat al reginei, ci și amantul ei.

Mai mult, au apărut afirmații conform cărora cei șapte copii ai Mariei Luisa care au ajuns la maturitate nu ar fi fost ai regelui Carol al IV-lea, ci ai lui Godoy.

Aceste acuzații au fost parte a unei campanii de bârfe și atacuri politice care a afectat imaginea familiei regale.

Scrisorile, mărturiile și controversele istorice

Zvonurile despre relația dintre Maria Luisa și Manuel de Godoy au fost hrănite și de corespondența lor.

În scrisori, regina îi povestea probleme intime, inclusiv întârzierea ciclului menstrual sau schimbările legate de menopauză, iar Godoy îi oferea sprijin emoțional. Istoricul spaniol Juan Eslava Galán, autorul cărții Historia de España contada para escépticos, a analizat influența pe care cei doi o exercitau asupra deciziilor politice. Un alt document invocat este testamentul atribuit părintelui Juan Almaraz, biograful reginei, care a murit în exil în 1819.

În acest text, acesta afirma că niciunul dintre copiii reginei ajunși la maturitate nu provenea din uniunea legitimă cu Carol al IV-lea, ci din legătura cu Godoy.

Această versiune este însă contestată de alți cercetători. Istoricul Emilio La Parra López, specialist în biografia lui Manuel de Godoy, susține în lucrarea sa Manuel Godoy.

La aventura del poder că imaginea de amant al reginei a fost construită și exploatată politic.

Potrivit interpretării sale, acuzațiile făceau parte dintr-o campanie de discreditare orchestrată de prințul moștenitor Ferdinand și de aristocrații care detestau Godoy. Pamfletele și caricaturile obscene răspândite la acea vreme aveau scopul de a slăbi autoritatea lui Carol al IV-lea și de a submina legitimitatea conducerii sale. Astfel, presupusa relație rămâne un subiect deschis în istoriografia spaniolă.

Impactul Revoluției Franceze și al lui Napoleon

Viața Mariei Luisa a fost marcată decisiv de evenimentele care au zguduit Europa la granița dintre secolul al XVIII-lea și cel al XIX-lea. Revoluția Franceză și ascensiunea lui Napoleon Bonaparte au schimbat echilibrul puterilor, iar Spania a fost prinsă în mijlocul conflictelor. În 1808, după invazia franceză, familia regală a intrat într-o criză profundă. Fiul Mariei Luisa și al lui Carol al IV-lea, Ferdinand, a conspirat împotriva tatălui său și a colaborat cu Napoleon pentru a-i lua tronul. Profitând de tensiunile din familia regală, împăratul francez a impus propriile soluții politice, schimbând destinul regatului.

Distribuie: Facebook Twitter WhatsApp

Sursă: Știri pe surse

Alte știri:

Lasă un comentariu

Comentariile sunt moderate. Al tău va apărea după aprobare. Maxim 2 comentarii pe oră.