Ungaria va dezvălui numele informatorilor din epoca comunistă
De ce dezvăluirea a fost planificată la aniversarea Revoluției?
Budapesta se pregătește să scoată la lumină identitatea zecilor de mii de colaboratori cu fostele servicii secrete. Această inițiativă, anunțată oficial pentru miercuri, reprezintă un pas decisiv către transparență și o oportunitate pentru societatea ungară de a se măsura cu propria istorie.
Ultimele știri
Zelenski tăcut când i s-a cerut părerea despre apelativul lui Trump pentru Putin
Fostul șef de la CFR Marfă preia noua companie Carpatica Feroviar
Producția mondială de vin a căzut la un minim istoric din cauza vremii extreme
Călin Georgescu află astăzi decizia definitivă privind arestul la domiciliuGuvernul în funcție consideră că accesul liber la aceste dosare va restaura încrederea cetățenilor în instituțiile statului și va clarifica o epocă întunecată.
În perioada 1945-1989, aparatul de securitate al regimului comunist a operat o rețea vastă de informatori. Scopul era dublu: supravegherea constantă a populației și strivirea oricărei formă de disidență.
Mecanismul funcționa prin presiune și șantaj: mulți au fost constrânși să raporteze despre vecini, prieteni, colegi și chiar despre proprii rudeni. Alți colaboratori au acceptat rolul în schimbul unor beneficii materiale sau de carieră.
Această rețea a rămas ascunsă de ochii publicului timp de mai multe decenii, în ciuda cererilor repetate pentru acces și a unor scurgeri parțiale de informații, așa cum notează The Guardian.
Această mișcare este rezultatul unei promisiuni electorale respectate. În campania de dinaintea voturilor parlamentare din aprilie, Péter Magyar a angajat guvernul său să deschidă arhivele. După preluarea puterii, executivul a adoptat în septembrie o lege care stabilește cadrul legal pentru publicarea documentelor. Sondajele recente indică că peste două treimi din cetățeni sprijin această măsură, ceea ce sugerează o cerere socială puternică pentru transparență.
Dezvăluirea fusese inițial planificată să coincidă cu aniversarea Revoluției din 1956, dar termenul a fost amânat până la 4 noiembrie.
Zoltán Tarr, ministrul pentru relații sociale și cultură, a justificat decizia pe rețelele de socializare, subliniind că „o societate democratică are dreptul să cunoască propriul trecut”.
Până în prezent, accesul la rapoartele informatorilor era restricționat la cercetători și la rudelor victimelor. Noua bază de date, accesibilă online, ar transforma arhivele ungară într-una dintre cele mai transparente din fostul bloc estic, conform analizei cercetătorilor.
István Papp, istoric și director al departamentului academic al arhivelor, a descris procesul ca deschiderea largă a unei uși care a fost doar întredeschisă până acum.
Totuși, Papp recunoaște dimensiunea umană a procesului, gândindu-se la impactul emoțional pe care dezvăluirile îl vor avea asupra familiilor.
Istoricii estimează că din cele 50.000-60.000 de persoane menționate în documente, aproximativ 10% sunt încă în viață. Această cifră subliniază impactul direct al dezvăluirii asupra unor vieți concrete.
În contextul fostului bloc comunist, abordările au variat semnificativ în ultimii treizeci de ani.
Germania de Est a permis accesul la arhivele Stasi în 1992, Republica Cehă a făcut publice documentele în 2003, iar Letonia a publicat dosarele în 2018.
Miklós Kiss, supraviețuitor al unui lagăr de muncă forțată și președinte al unei asociații a victimelor, critică întârzierea ungară. El susține că dacă țara ar fi urmat exemplul german mai devreme, procesul de clarificare ar fi fost deja încheiat. Kiss avertisează că publicarea va dezvălui existența trădătorilor în fiecare cartier și familie, punând societatea în fața întrebării ce să facă cu această cunoaștere.
Dimensiunea fizică a arhivelor este impresionantă: așezate unul lângă altul, dosarele ar acoperi o distanță de aproximativ 4,8 kilometri, o lungime suficientă pentru a înconjura parcul londonez Hyde Park. Deși masivă, această colecție este mai redusă decât cele păstrate de serviciile secrete din Polonia sau România.
Publicarea nu oferă o imagine completă a activității fiecărui agent!
István Papp explică că multe dosare au fost distruse în timpul Revoluției anticomuniste din 1956, iar altele au dispărut în perioada tranziției din 1989, o etapă graduală care a oferit autorităților timp să elimine documentele compromițătoare.
Publicarea nu va oferi o imagine completă a activității fiecărui agent. În multe cazuri, este dificil de stabilit cu certitudine motivația colaborării sau volumul informațiilor transmise. Din totalul de aproximativ 60.000 de persoane menționate, doar 9.000 au dosare detaliate, verificări de antecedente și declarații scrise. Aceste documente vor fi făcute publice în februarie, după eliminarea datelor sensibile protejate de legislația privind viața privată. Vor fi anonimizate informațiile despre starea de sănătate, dependențe, viața sexuală și datele victimelor.
Istoria personală a Alexander Faludy, jurnalist independent și preot anglican, ilustrează complexitatea acestor descoperiri.
El a consultat dosarele familiei sale acum aproape două decenii.
Bunicul său, György Faludy, a petrecut peste trei ani într-un lagăr de muncă în urma acuzațiilor fabricate și a scris cartea „Zilele mele fericite în iad” în timpul exilului.
Un raport redactat de o informatoare din Londra, care se împrietenise cu bunica bolnavă de cancer, a stârnit inițial furia lui Alexander.
Totuși, după ce a descoperit că documentul menționa numele rudelor ei care trăiau în Ungaria, inclusiv părinții vârstnici, perspectiva sa s-a schimbat de la furie la simțire de milă.
El recunoaște că exilul a fost dureros, dar i-a oferit un privilegiu moral care îl face să ezite în a judeca cei care au rămas în țară și au colaborat sub presiune.
Subiectul colaborării cu Securitatea rămâne un tabu puternic în societatea ungară. De la începutul anilor 2000, au apărut liste parțiale care numeau politicieni și artiști cunoscuți, provocând crize politice și negații publice. Puțini foști informatori s-au exprimat public despre experiențele lor. În iulie, publicația religioasă independentă Szemlélek a lansat un apel către foștii colaboratori să își povestească istoria.
Deși reprezentanții cultelor erau ținte frecvente ale securității și erau adesea șantajați, cu estimări indicând că între 7% și 10% dintre ei au colaborat, nimeni nu a răspuns public apelului până acum.
Szilárd Szőnyi, redactorul-șef, sugerează că mulți simt că nu au ce spune sau că experiența lor este prea complexă pentru a fi puse în cuvinte.
Istoricul Domokos Szokolay abordează tema traumei intergeneraționale. Tatăl său, Zoltán Szokolay, poet și politician, a fost identificat ca informator într-o listă neoficială din 2005 și a decedat în 2020.
Domokos nu a terminat încă citirea tuturor rapoartelor despre părintele său. El speră ca publicarea să nu devină o campanie de condamnare, ci o șansă de înțelegere a complexității acelei epoci. El încurajează discuțiile familiale deschise, subliniind că adevărul este întotdeauna preferabil ascunsei.
Știu că înfruntarea istoriei propriei familiei poate fi înspăimântătoare sau dureroasă.
Dar este întotdeauna mai bine să afli adevărul, a declarat el, conform citatului din The Guardian.
Sursă: Adevărul
Alte știri:
Producția mondială de vin a căzut la un minim istoric din cauza vremii extreme…
Călin Georgescu află astăzi decizia definitivă privind arestul la domiciliu…
Românii întorc spatele culturii: aproape jumătate dintre aceștia nu au citit nicio carte anul trecut…
UE și Marea Britanie: Un nou capitol economic?…